Cântecul unei nopți de toamnă
Sub secera încovoiată-a lunii roua ușoară și rece
I-a umezit rochia, dar ea nu merge să și-o schimbe
Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,
Înfricoșată să se întoarcă în camera goală.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.