Cântecul unei nopți de toamnă
Sub secera încovoiată-a lunii roua ușoară și rece
I-a umezit rochia, dar ea nu merge să și-o schimbe
Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,
Înfricoșată să se întoarcă în camera goală.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre rochii
- poezii despre muzică
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.