Arheolgia Poeziei

Săpaţi cu grijă şi cu răbdare vă cer,
Să nu se rănească nici-un cuvânt,
POEZIA, cea adevărată, vine din Cer,
Săpaţi acolo şi nu în pământ...

Aici e numai tăcerea din oase,
Dincolo e Zborul curat şi ne-nfrânt,
Meseria aceasta e cea mai frumoasă
Din câte au fost şi încă mai sunt...

poezie de Nicolae Nicoară Horia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori v-am spus: "Nu căutaţi în exterior, nu căutaţi la suprafaţă, dar săpaţi, săpaţi şi veţi găsi aur sau petrol!" Evident, vorbind simbolic. Voiam să vă spun că trebuie săpat chiar în acest domeniu, al subconştientului.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăgit ecoul...

Am îndrăgit ecoul
În joaca din pruncie
Când tulnicam pe dealuri
Năstruşnice chemări
Şi-acum, la bătrâneţe,
Când mâna mea vă scrie
Parcă aştept răspunsul
De dincolo de zări...
Copil crescut la ţară
Eu ştiu că se cuvine
Să mergi pe drumul vieţii
Ca aţa după ac,
Îmi vine câteodată,
Nici nu mai ştiu ce-mi vine,
Să trag la geamuri storul
De ciudă şi să tac...
Dar a venit poştaşul
Sau cine o fi oare?
Cutia mea poştală
E plină de urzici...
Am îndrăgit ecoul
Şi eu şi fiecare
Când vom pleca din lume
Îl vom lăsa aici...

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (10 august 2010)
Adăugat de Nicolae Nicoară-Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de...

Sunt...!
Nici început;
Şi nici sfârşit!
Sunt un călător...
Desculţ... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!

Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spaţiu; şi prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!

Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceaţă; negură şi fum! cuvânt!

Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!

Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba săpaţi; din comorile de altă dată, a rămas numai infrastructura.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria din Ajun

Îngerii din cer colindă
Şi cu ei şi Moş Crăciun,
Nu e om să nu-l cuprindă
Bucuria din Ajun!

Nimenea să nu se-ascundă
Şi în lutul efemer
Duhul ei să vă pătrundă
Până-n ultimul ungher!

Vrajba dintre voi să piară,
Şi în sufletele voastre
Azi Colindul se pogoară
Din tăriile albastre!

Lăsaţi grijile deoparte
Şi cu gând curat şi bun
Fiecare om să poarte
Chipul blândului Crăciun;

Nu-i colindă mai frumoasă,
O, ce Veste pe pământ!
La noapte în orice casă
Se va naşte Pruncul Sfânt!

Fraţi români şi alte naţii
Câte-or fi pe lumea toată,
Cu credinţă aşteptaţi-i
Naşterea cea minunată!

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (24 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Când o fi ca să-mi iau zborul
Către lumi imaginare
Săpaţi cu excavatorul,
Nu cu sape ordinare.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

În pădurea înverzită
Să-mi săpaţi mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!

Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viaţa-mi s-a sfârşit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.

Numai blânde lăcrimiore
Semănaţi-mi pe mormânt,
Ca să scie toţi, că lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este singura comoară ce i-a fost lăsată ommului; săpaţi în adâncul inimii şi scoateţi la suprafaţă nestematele iubirii.

Elena Buznă în Călători în viitor (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben copil,oprit in poza

Galben copil, oprit în poză şi-nrămat
fără suflare şi dormind,
ţi-aş spune-un basm adevărat
călare pe un cal murind.

Cine a tras în calul meu?
Cu ce săgeată, cu ce floare?
Beau apă azi din curcubeu,
el singur nu mă mai doare.

Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,
săpaţi întruna şi adânc
poate-o s-ajungeţi voi întâi
dincolo de pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o dată

Evrei 9:27
Oamenilor le e rânduit
Să moară numai o dată
Tatăl cum a hotărât
Dar urmează o judecată

Căci o viaţă omul are
S-o trăiască pe pământ
De Domnul în ascultare
Şi al vieţii Cuvânt Sfânt

Aceasta dar ni s-a dat
Iată pentru omenire
S-avem sufletul curat
Parte având de mântuire

Căci iată numai o dată
Oamenii sunt rânduiţi
A trăi aici să poată
De Domnul spre fi primiţi

Ori respinşi din neascultare
De Cuvântul Celui Sfânt
Căci în suflet nu se are
Dragostea pentru Cuvânt

Doar o singură viaţă
Omul iată aici are
Chiar dacă el îşi înalţă
Fiinţa-n binecuvântare

El în firea pământească
Altul nu va mai trăi
Ci în cea duhovnicească
Domnul de va hotărî

Căci Domnul Isus Hristos
Stăpâni-va-ntreg pământul
Când domi-va aici jos
Să-mplinească tot Cuvântul

Fiinţele duhovniceşti
Toate atunci din omenire
Cu armuri vii şi cereşti
Vor avea-o cerească fire

Nu ca oameni pe pământ
Ci ca îngeri o să fie
Dup-al Domnului Cuvânt
În Noua Împărăţie

Oamenii ce-or să trăiască
Ca şi oameni pe pământ
Vor avea copii să-i crească
Dup-al Domnului Cuvânt

Însă cei din noua fire
Ce-au fost iată mântuiţi
Vor trăi-n neprihănire
Ca şi îngerii cei sfinţi

Domnul toate-a râţnduit
Şi iubirea şi lumina
Pentru omul mântuit
Ce-l slujeşte-ntodeauna
08-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pare dintr-o...

Anotimp fără zăpadă,
fără ţurţuri pe la streşini,
fără viscol şi nămeţi,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!

Unde eşti... copilărie,
unde sunt copiii toţi,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!

Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i îngheţat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!

Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
şi iubiri doar virtuale!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieţi injuriile pe nisip şi săpaţi beneficiile în marmură.

citat celebru din Moliere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duce anul...

Se duce Anul, fraţii mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitaţi că voi sunteţi stăpâni
În Ţara asta şi pe soarta ei!

Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniţi-vă în gânduri şi-n simţiri!

Lăsaţi deoparte amorţeala slută,
Pentru nimicuri nu vă mai certaţi
Şi Dumnezeu din ceruri ne ajută
Să veşnicim lumina în Carpaţi!

Se duce Anul şi cu el deodată
Să plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Ţară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar şi cu Legământ

Să o păstrăm aşa cum se cuvine
Ca pe o fiinţă nobilă şi dragă
Şi Anul Nou, ce îl aud cum vine
Să ne-o găsească pururea întreagă!

Zarea mi se umple de colind
Iar inima de-o sfântă bucurie
Şi stelele în brazii mei se-aprind-
Se duce Anul? Nimenea nu ştie...

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo

Când mă despart de morţi, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărţirea de cei în viaţă mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei şi al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuşi, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiaţi am fost.
El nu mai arată aşa cum îl ştiam,
Iar drumul e atât de lung – mai lung decât mi-aş fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arţari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonând-mă în ţinutul întunericului.
Acum când tu eşti prins în păienjenişul legilor –
cum de mai porţi aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate –
Ai grijă, nu lăsa dragonii – dragonii cu coarne – să te rănească!

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plătiţi impozitul pe groapă!
Când cei mai mari vor fi săpaţi,
Vă vor săpa, intrând la apă,
Plata pe care-o meritaţi.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolstoi încă mai ară

Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineţi, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudeşte el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag

E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Şi-aleile cereşti unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.

Purtând ţărănesc veşmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde zăpada

Arde zăpada noaptea cînd te-ating,
Gândul meu nu simţi cum te furnică?
De dor la tine-n brae să mă ning,
Ştiu că de troiene nu ţi-e frică...

Arde zăpada ziua când te chem,
Peste pământ e-atâta gălăgie
Şi amândoi nici nu mai ştim ce vrem
Atunci când suntem duşi în Poezie.

poezie de Nicolae Nicoară Horia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e periculos în meseria asta este să nu ai răbdare şi mai ales să nu ai răbdare să îmbătrâneşti. Pentru că sunt şi texte, şi energii care numai după ce trec prin foarte multe transformări devin ceea ce trebuie pe scenă.

citat din Mihai Măniuţiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!