* * *

Tristeţea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deşi i se vedea
bucuria obositoare,
deşi lumina soarelui pălise,
ţinea în continuare degetul
în tâmpla pământului.

poezie de Marius Paveliuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tristeţea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deşi i se vedea
bucuria obositoare,
deşi lumina soarelui pălise,
ţinea în continuare degetul
la tâmpla pământului.

poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă la curcubeul din nor, chiar în inima ploii. E un semn că soarele, deşi nu-l puteţi vedea, încă mai străluceşte - că deasupra norului încă e lumina soarelui şi căldură şi un cer albastru, fără nori.

citat celebru din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt nemărginit

Strigi la marginea lumii
subţire ca o pasăre scursă de călători
pe meridianele pământului ai întins marea la uscat prinsă cu nori de valuri
în sinea ta te strecori
şi strigi la marginea lumii
deşi nu mai ştii după ce sau de ce
ai strigat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoţie şi cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtăşirii.
Nu fac nimic special, doar ţin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simţirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceaşca din care îmi beam bucuria
şi mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile braţelor
ce ţin cu înţelepciune pulberea clipelor
şi de atunci mă tot descopăr...

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi răsăritul soarelui

Deşi răsăritul soarelui
e o treabă bărbătească
locul unde orizontul urlă
rupt de culorile lui,
îmi place să-l prelungesc
cu-n trup de femeie.

Aşa arată iubita mea dormind
capul ei e un nod cu fundă
şi unde i se sfârşeşte creştetul
începe aerul dimineţii.
Iar inima îmi bate-n coaste
ca un leopard în cuşcă
altfel ar lua-o razna-n sus
şi-ar ajunge curând să fie
prima inimă din lună.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi când (Dedic această poezie întrebării lui Einstein din copilărie – "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul ei?", precum şi visului său neîmplinit – Teoria unificată a câmpurilor)

Lumina mea mă-ntreb unde-am greşit
De şi pe cerul meu ai răsărit.

Lumina mea, chiar nu se poate spune
Când am greşit, deşi vei şi apune.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (3 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mare este orizontul pământului! Lumina lunii şi lumina soarelui nu sunt limitate în plasa cerului.

citat din Hsu Yun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intri în Cercul Foamei de la glucide. Şi până la urmă, deşi vei răbda eroic o perioadă, vei trişa. Şi te îngraşi mai rău.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi...

Deşi în comunism a fost nasol,
Deşi, de-atunci, e ţara mult mai brează
Şi nu se bea, ca-n vremuri, nechezol,
În parlamente, încă se nechează!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se aud paşi dinspre
marginea cealaltă
a pământului
tăcere
nu le stricaţi echilibrul!

poezie de Teodor Dume (22 octombrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca niciodată...

Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deşi, eram sfârşit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârşit
Părea în zori,
Deşi, era spre seară.

Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deşi, mai desluşesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.

Şi, ca nicicând cad stropi,
Deşi, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n aşteptare...
Ne-am despărţit în iernile în toi,
Deşi, în jur era
Doar primăvară!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui adversar

Ne resemnăm, deşi cu greu,
Când îi citim versul greoi.
Dar dacă-l rabdă Dumnezeu,
De ce nu l-am răbda şi noi?

epigramă de Florin Iordăchescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi moartea nu va domni

Deşi înnebunesc, ei vor fi sănătoşi iarăşi,
Deşi se-îneacă-n mare, se vor ridica din nou.
Deşi iubiţii se pierd, iubirea n-o să piară;
Şi morţii nu-i vor fi niciodată tovarăşi.

poezie de Dylan Thomas din Douăzeci şi cinci de poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lună

Noapte, noapte
îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu vom ajunge niciodată, cu ajutorul cunoştinţelor moderne ale fizicii, în interiorul Soarelui şi al stelelor, putem determina relativ uşor structura lor şi putem cunoaşte condiţiile fizice în care se găseşte substanţa stelară. Aceste condiţii s-au dovedit foarte simple, deşi cu totul neobişnuite în comparaţie cu condiţiile de pe Pământ.

S.A. Kaplan în Fizica stelelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul e doar o închisoare care te invită la moarte, trebuie să evadezi în viaţă din el păstrându-l ca viaţa nu ca mintea. Doar astfel poţi vedea că această limitare a formei nu eşti tu. Tu eşti Nenăscut, doar visezi că ai fost limitat la o formă, deşi tu rămâi în continuare infinit. Doar trezeşte-te din farsa asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste

Îl iubeşti deşi dansează groaznic,
Îl iubeşti deşi e cam stângaci,
Îl iubeşti deşi e chiar obraznic,
Pentru că-i sensibil tu mai mult îl placi.

Îl iubeşti deşi toţi râd de tine,
Că e urât iţi spun prietenii tăi,
Îl iubeşti şi-l vrei doar pentru tine,
Să nu-i asculţi pe ei, că sunt aşa de răi.

Îl iubeşti deşi-i un leneş mare,
Îl iubeşti deşi nu ştii de ce,
Toti ţi-au şoptit că dragostea-i o floare,
Se-nşeală, asta e adevarăta dragoste...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui naşte, umbra pământului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, monumente glorioase, subterane istorice şi măguri misterioase ale României! Deşi nimenea din noi, care ne pretindem astăzi arheologi, nu ne pricepem cum să vă scăpăm din întunericul în care zăceţi de zecimi de secole, deşi năravul nostru este de a râde unul de altul, deşi ne place numai parada de vorbe publicate prin foi; dar mâine poate veni ziua în care tinerimea studioasă, păşind după descoperirile noastre, vă va scoate din întunericul pământului României şi vă vor arăta naţiunilor luminate, care sunt atât de zeloase pentru monumentele patriei şi ale străbunilor lor.

finalul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!