Strigăt nemărginit
Strigi la marginea lumii
subțire ca o pasăre scursă de călători
pe meridianele pământului ai întins marea la uscat prinsă cu nori de valuri
în sinea ta te strecori
și strigi la marginea lumii
deși nu mai știi după ce sau de ce
ai strigat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia la marginea lumii realizezi că tu îi ești nemărginirea...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Degeaba ajungi la marginea lumii dacă nu ții de mână femeia care te are în gând...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul păcat
De la marginea ta până la marginea mea
e o aruncătură de mormânt
cu o coroană din pietre de greieri
sărind
cu lapți de nori vorbitori
cu chei șoșotind
cu miresme de flori dogorite
visând
povestind...
De la marginea ta
un pământ întreg nu ne acoperă
ultima privire.
Întoarce-te să te îmbrățișez
cu neștiință
nu cu iubire
fiindcă de ea m-au scăpat
graurii la ultimul păcat
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a înseninat în lume, fulgii cad orizontal
Troia și-a deschis iar poarta între coastele de cal
Marea bea din roci și spume infinitul putrezit
Pescăruși din farul lumii țipă după asfințit...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un câmp
Un deal
Un munte
Un cer cu o pasăre în frunte
Și noi pe a(l)pământului val...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sistemul nostru este de așa natură că în jurul orei 11:30 în seara alegerilor, pur și simplu te împing de pe marginea prăpastiei și asta este. Poți să strigi în cădere, dar vei atinge fundul, și nu vei ajunge în biroul electoral.
citat din Walter Frederick Mondale
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
- moarte (vezi și deces)
- Moartea e un abis, în care deși știm că trebuie să pătrundem cu toții, de câte ori intră acolo cineva drag și apropiat, în noi, cei rămași pe marginea prăpastiei, se sfâșie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raționamentele se sfârșesc la acest mal și-ți vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credința, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur și simplu poate să înnebunească la gândul nopții veșnice.
definiție celebră de Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Cartea "Quo Vadis: A Tale of the Time of Nero Paperback" de Henryk Sienkiewicz este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.Pungi cu grauri
Iarna gaurii stau ascunși în țevile cu sârme
pentru întins rufe la uscat.
Se pune o pungă la un capăt
și cu bățul inimii la celălalt capăt
amesteci în gol.
Dacă prinzi un graur
toată zăpada e galbenă
E galbenă
de aur uscat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiți ca prima oară
Într un loc necunoscut
Unde cerul este argintiu
Într un castel din trecut
Iubirea trăită mai târziu
Seara eu te am cunoscut
Cerul a strigat pocnind
Dragoste iubire ai apărut
In graba mare fulgerănd
Flacăra de iubire ai aprins
In castelul cu apă vrăjit
Si jarul arde acum neatins
Vinul în cupe este servit
Loveste malul Marea Neagră
Ne leagănă in pas de vals
Îndrăgostiți ca prima oară
Iubiti pe veci noi am rămas
Răsuna valul în castelul gol
Strigi si bați tăios în geam
Ma chemi ma strigi tu val
Iubire prețuită gram cu gram
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mi se sparge umbra de dig
și stau întins pe orizont
acoperit de-o pasăre
rotundă
și mi-e atât de frig
că tremur o secundă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tristețea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deși i se vedea
bucuria obositoare,
deși lumina soarelui pălise,
ținea în continuare degetul
în tâmpla pământului.
poezie de Marius Paveliuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tristețea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deși i se vedea
bucuria obositoare,
deși lumina soarelui pălise,
ținea în continuare degetul
la tâmpla pământului.
poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am găsit, Minunea mea
Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze și flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toți ochii înlăcrimați și hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică și coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunța regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.
Te-am găsit la marginea lumii,
Așezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinți, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri și inimi,
S-alunge tristețea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiți!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile și dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutați-vă, și iubiți-vă, să pot respira bucuros!!!
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara prin noapte
Peste-ale visului ape
Zbura o pasăre cu aripi enorme
Către marginea lumii, departe
În noaptea fără lună, în bezna fără forme,
Adânc în creier, înapoi spre începutul a toate.
poezie de Theodore Roethke din Fiul pierdut si alte poeme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Collected Poems of Theodore Roethke Paperback" de Theodore Roethke este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Moartea este un abis în care, deși știm că trebuie să pătrundem cu toții, de câte ori intră acolo cineva drag și apropiat de noi, cei rămași pe marginea prăpastiei, se sfâșie sufletul de teamă, de jale, de disperare. Toate raționamentele se sfârșesc la acest mal și-ți vine doar să strigi după ajutor care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere, ar fi credința, dar cine nu are nici această lumânare în mână, ar putea să înnebunească la gândul nopții veșnice! Cât de profund nefericit este omul al cărui suflet și-a pierdut simplitatea!
Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viață (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii
Mi-am spălat tălpile în apa izvorului fermecat
De la marginea lumii.
Și mi-au crescut aripi brodate cu smaralde
Și mi-au crescut frunze de ametist
În tăcere, în noapte...
Dansau luminile valsul tăcerii...
Era o "Baladă pentru Adeline",
Într-un limbaj necunoscut vouă.
Miraj și etern,
Balsam și divin...
Doar eu eram acolo, ascunsă în oglinda cerului
Ce își deschisese poarta
Ruginită și castă.
Vântul mă purta pe vrăjitele-i brațe
Și leagăn de mătasă îmi odihnea sufletul.
Eu, numai eu și o lume întreagă...
Continental iubirii
Despre care am citit doar în Cartea Viselor
Cu coperți de argint.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!