Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu. Aici l-am văzut limpede, ca pe o tablă de şah. De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul. Şi între ele ceasul care mă calcă pe nervi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Daliana Cretu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Şi o mlaştină unde ne atrag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Şi o mlaştină unde ne trag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Corina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie sinucigasa

Nu ai cum să treci pe cealaltă parte a lacului!
E rotund,
Nu există o altă parte
Va trebui să rămâi aici.
Să mori aici
Să renaşti aici
Sub formă de supusă fiinţă.

Nu mai sunt lebede, doar pene au rămas
Şi praf, de unde atâta praf?
Nu mai sunt frunze
Decât să îmi acopere
Fugar tulpinile
Crescânde.

Nu mai e nimic, eu şi un lac rotund.
În care încet de tot mă scurg
Salcie sinucigaşă
Mi-am lăsat rădăcinile
Ca o plută de salvare
Agăţate de un mal.

Ştiu, ştiu lacul e rotund,
Nu există cealaltă parte...

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olivia Wenscombe: Te-ai căsătorit cu ea. Aveţi un copil împreună.
Alfred Borden: Da. O parte din mine. Dar cealaltă parte... cealaltă parte nu a făcut asta. Partea care te-a găsit pe tine, partea care este acum aici.
Olivia Wenscombe: Chiar în acest moment ai putea fi în altă cafenea, spunând aceleaşi lucruri şi despre mine. E inuman să fii atât de impasibil.

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

La patru de dimineaţă

Ceasul din noapte spre zi.
Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.
Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.
Ceasul aranjat după cântecul cocoşilor.
Ceasul în care Pământul ne reţine.
Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.
Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.
Ceasul pustiu.
Surd, pe stomacul gol.
Fundul pentru multe alte ceasuri.
Nimănui nu-i este bine la patru de dimineaţă.
Dacă furnicilor le este bine la patru de
dimineaţă.
- felicitări furnicilor. Şi las' să vină ora cinci
dacă mai avem de trăit aici.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna din vis

Aş vrea să ştiu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
şi drumuri în destinul ce-mi înfrunt.

Nu pot s-aleg şi simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar şi de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.

Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aştept lumina s-o zăresc.

În viaţa-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai păşesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerşit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

Gări şi peroane şi stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de paşi, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu... aruncând prin fereastră priviri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta pare a fi trecutul. Un limbaj.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul "Învingătorului" sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu sunt cea mai înaltă
sinucidere
între macarale. Pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de altă parte
tot ce în tine e greu.
Vai! Mi-am uitat aripa sub duş!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi înţelege niciodată suferinţa unuia dacă n- ai trăit o vreme cu faţa ascunsă în palme, uneori strângând degetele atât de încordat ca să nu mai vorbeşti cu tine însuţi despre singurătate, despre arşiţa interioară rezultată din procesul izolării tale faţă de tine însuţi.
Singurătatea neagă o parte din tine pentru că acea parte este a pământului. Cealaltă parte este a spiritului şi aparţine cerescului, parte formată din instanţă şi neant sau triumful suprem al luminii.

Camelia Opriţa în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă în felul ăsta călătoream tot timpul cu scurte opriri prin diverse gări pierdute în imensitatea unei pustietăţi fără început şi fără sfârşit în care o întâmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perete

Vezi acest punct?
Nu, acesta.
Acesta negru.
Pot să-ţi spun eu.
Cerneală
Da, pe perete
Am notat ceva pro memento
Da, aici.
Peretele?
Nu, peretele substituie o cantitate x
De memorie - care o las
Vacantă pentru altceva.
Mi se pare mai uşor.
Peretele acesta face parte din mine.
Simplu. Dacă încercam să memorez
Ceea ce am scris pe el.

poezie de Mihaela Cătană (31 octombrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu am avut de trăit

de partea cealaltă n-a fost nimic
atât mă doare
scuturarea florilor de corcoduş
atât mă doare
sufletul păsării decapitate
cu trupul fără viaţă
cum şi sufletul meu
ca o zi anunţată cu ploaie
doar eu am avut de trăit
de cealaltă parte n-a fost nimic
să doară într-atât încât
să-mi ceară înapoi tot zâmbetul florilor
de primăvară şi pe mine însămi
aşa simplu în cămaşa de in
cu picioarele goale
cu părul rebel
fără nimic
cum sunt

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât ştiu foarte bine că şi minciuna face parte din artă.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin au numai oamenii care trăiesc intens ceva, fie şi o greşeală. Ceilalţi au parte numai de soartă.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cealaltă parte

de cealaltă parte a stelei căzătoare
eşti suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.

prin fanta îngustă ţâşneşte amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniţă,
acolo unde se termină albul.

prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.

cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.

pe nedrept luna se rostogoleşte în deşert.
prin târziu aleargă iluzii şi-o ameţire de cătuşe
pe sinuosul drum către abis.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!