Blonda excursionistă în dilemă

Holbându-se uimit la ea,
Că-l fascinase s-a convins,
Şi-n mreaja ei, prostuţ, s-a prins,
Iubirea e o boală grea
Iar diva veselă vedea,
Cum crocodilul s-a "încins",
Privind perplex cu botu-ntins,
Şi salivând, căci o poftea...
Gândea frumosul manechin,
Privindu-şi sânilor conturul,
-C-o înşfăcase un "rechin"
Ce îi plătise tot sejurul,-:
Să fie oare tot gentil,
Când te doreşte-un crocodil?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul

Cât de bine reuşeşte micuţul crocodil
Să-şi îmbunătăţească luciul cozii
Şi să-şi toarne apa din întregul Nil
În solzii aurii, iscând mii de explozii!

Cât de vesel îi surâd ochii – două gutui,
Cât de cochet şi-arată colţii, cât stil
Are când îi invită pe peştişori în gura lui,
Cu fălcile zâmbind generos, gentil!

poezie de Lewis Carroll din Alice în Ţara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi de crocodil nu poate plânge decât... crocodilul.

aforism de Mihail Mataringa (5 decembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete eterne

Înalt şi deşirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citeşte grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft şi de tămâie.

Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic
Şi-n colţ, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.

Privind, apoi, zabranicul umil,
În liniştea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil...

Şi-ngenunchind, şopti cu multă jale:
- "Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar niciodată nu dădea parale!"

sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Strofe ştrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul indiferenţei

Indiferenţa-i boală grea,
Întocmai ca şi nepăsarea,
Apatic, făr-a te durea,
De crezi că te-a lovit lingoarea.

Nu scapi de ea, chiar dac-ai vrea,
Cum din boboc rezultă floarea,
Indiferenţa-i boală grea,
Întocmai ca şi nepăsarea.

Sălbatic, rupi o rămurea,
Prin ea-şi menţine codrul starea,
Căci rămurica îl nutrea:
Era stăpân, rob... apărarea,

Indiferenţa-i boală grea!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul şi crocodila

O crocodilă şi un crocodil,
Au încropit festinul juvenil,
Ei au servit catrene diafane
Şi crocodilice napolitane.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală grea

Un vulcan golit de lavă
Seamănă cu un bărbat
Ce-a zăcut de-o boală gravă
Şi s-a vindecat... la pat.

epigramă de Florina Vlad Rarău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

LEAC PENTRU TRISTEŢE

Tristeţea e o boală grea,
Se tot gândea un bătrânel;
Poate mă vindecam de ea
Nevasta de-o-nşelam niţel.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eficienţa Justiţiei

Peştii din momeală muşcă,
Urmăriţi de-un manechin,
Care prinde des plevuşcă,
Niciodată şi-un... rechin.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefănţelul curios - poveste versificată

A fost odat' demult, demult,
În vechea Europă,
Când elefantul părea slut
Făr' de vestita-i trompă,

Un pui de elefant; Sfios
Părea printre-a lui semeni
Din fire tare curios,
Cum nu mai este nimeni.

Că întreba la nesfârşit:
De ce e iarba verde?
De ce azi pomul e-nflorit?
Şi-apoi petala-şi pierde?

De ce e cerul azuriu
Şi apa e albastră?
De ce-n pădure doar târziu
Auzi cântând măiastră?

De ce mănâncă iarbă –ei?
Maimuţele – banane,
De ce-nghit şerpii, şoricei?
De ce au cerbii coarne?

Dar într-o zi pe când trăgea
De-o salcie-plângătoare,
La crocodil se tot gândea:
"El, ce mănâncă oare?"

S-a dus în grabă – ca un mânz –
La tatăl său, pe luncă
Şi-a întrebat: "Să-mi spui, la prânz,
Nea Croco, ce mănâncă?"

"Eu nu ştiu – spuse tatăl lui –
Dar caută maimuţa;
Cum umblă ea aşa... hai-hui,
O şti ceva drăguţa..."

Dar vezi? maimuţa n-a ştiut
Răspunsul la-ntrebare
Şi l-a trimis, nimic mai mult,
La rinocerul mare.

Dar nici acesta nu ştia
De-aşa bazaconie;
Şi-a zis, în timp ce plescăia:
"Mătuşa Boa ştie;

O văd acolo, în tufiş,
Acum se odihneşte;
Dar du-te-'ncetinel, pâş-pâş...
Şi-o-ntrebi când se trezeşte".

S-a dus micuţul în vâlcea
La Boa, mătuşica;
A întrebat-o şi pe ea,
Dar nu ştia nimica.

"Să mergi cu întrebarea ta,
La fluviul mare, Nil,
Pe unde ştiu că dormita
Bătrânul crocodil...

Şi să-l întrebi pe dumnealui,
Că-i mare şi e dârz:
Don' Crocodil, aş vrea să-mi spui,
Cam ce mănânci la prânz?"

Şi uite-aşa, plecă tiptil
Spre fluviul înspumat;
Mătuşa Boa, pe copil,
În taină l-a urmat:

Căci crocodilu-i mincinos
Cum nu-ţi imaginezi;
Viclean şi foarte fioros
Pierdut eşti, dacă-l crezi.

Cînd l-a găsit, l-a întrebat
Pe crocodilul dârz:
"Mata, cel ce eşti şi lung şi lat,
Cam ce mănânci la prânz?"

Dar crocodilul cel mişel
A zis că-i surd şi gras,
Chemându-l pe elefănţel
Să facă înc-un pas.

De vreo trei ori l-a înşelat
Cu lacrimile-n glas
Pe puiul cel nevinovat
Să facă pas cu pas.

Şi după ce sărmanul ţânc
Aproape-a fost de el,
A spus aşa: " Am să mănânc
Un nas de-elefănţel..."

Aşa zicând, l-a înşfăcat
De nas pe bietul prunc;
Şi poate că l-ar fi mâncat,
Sau îl trăgea-n adânc...

Când, Boa – mătuşica lui –
De coadă mi l-a prins...
Iar nasul elefantului,
De-atâta tras, s-a-ntins...

Când crocodilul îl trăgea
De nas, pe-acel curios...
Când şarpele-l încolăcea
Mai tare, mai vârtos...

Şi cînd în fine, a scăpat
De crocodilul rău,
Plângând, se puse pe oftat,
Văzându-şi nasul său...

Că lung era – pân' la pământ...
Şi mare, gros, zbârcit...
Din nou, mătuşa cu-n cuvânt,
Pe loc l-a liniştit.

I-a spus că-n viaţă câteodat',
Chiar răul e spre bine;
Oricât ai fi de supărat,
Să ştii, trei zile ţine!

Să se gândească aşadar,
În marea-i întristare,
Cum să nu-i fie în zadar
A sa înfăţişare...

Şi uite-aşa, încet, pe rând,
Constată cât confort
E... duş să faci, pe piatră stând,
Să nu depui efort.

Pui trompa-n apă şi aspiri
Atâta apă cât
S-o-arunci pe tine – când transpiri –
Pe cap, pe trup, pe gât;

Iar pe acel ce s-ar hlizi
Râzând de nasul tău,
Tu, sau cu apă-l vei stropi,
Sau ai să-l zvârli-n hău.

De-atuncea are dragi copii
Elefănţelul trompă;
Sunt ani la număr... mii şi mii...
În vechea Europă...

poezie pentru copii de Elena Leach
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa veste mi-a luat somnul...

Să vezi şi să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeşi şi distins...
Acuma nu ştiu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...

Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai ţintească două inimi şi cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam şi-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Şi-şi zise: Ei, pe ăştia e musai în cătarea mea să-i prind

Şi dădu drumul la săgeată şi-i nimeri pe amândoi
Şi cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio şansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare şi o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).

Şi i-aş fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu ştiu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simţind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...

Dar, ce spun eu, că treaba-i alta, chiar de botez se pregătesc;
Când o fi fost însămânţarea, nu ştiu. La cai o fi firesc
Să naşti chiar dup-o săptămână şi din priviri să rămâi grea...
Dar, ce-mi fac eu aşa probleme? O fi ce-o fi şi vom vedea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diva pe catafalc

La mine la înmormântare,
Mulţime de bărbaţi galanţi,
Îi văd de-aici şi mă-ntreb oare
Ăştia toţi mi-au fost... amanţi?

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă grea

N-a nins, şi totuşi iarna-i grea,
Căci preţurile-s foarte mari
Şi-a viscolit a vreme rea,
Cu noi "aleşi", cu demnitari.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era cândva o doamnă din Guam
Ce-a exclamat: "Acum, că oceanul e calm,
Am să-not, că nu-s manechin!"
Dar a-ntâlnit un vorace rechin.
Să-i cântăm cu toţii al nouăzecilea Psalm!

limerick de Edward Lear din Cartea cu inepţii (A Book of Nonsense) (1846), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nepăsării

Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranţă,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanţă!

Peste ani aşterni uitarea
Ca pe ultima speranţă,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranţă.

Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteţ,
După-un ideal măreţ
Sub povară-ndoi spinarea,

Boală grea e nepăsarea!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea ca un zbor lung
Plutind pe cerul senin,
În spaţii ce nu-i ajung
În sufletul parcă prea plin.

Iubirea aduce adieri
Peste gingaşele narcise,
Ieşite din primăveri
Cu petalele deschise.

Iubirea, zâmbete noi,
A sufletului încins,
Mătasea buzelor moi
Sensibile de nedescris.

Iubirea, o rază lină,
Cu puteri nemăsurate,
Care pune în lumină
Aureola inimilor curate.

Lăsaţi iubirea să curgă
În inimă de orice vârstă!
Căci tristeţea o alungă
Atunci când iubirea există.

poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tot ceea ce vezi pare împotriva ta, schimbă-ţi privirea. Privind prin ego, vei vedea ego-ul. Privind prin Suflet, vei vedea Sufletul.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În conturul nimbului ei

M-am prins de toiagul însingurării,
nu mă mai sprijin pe candoarea femeii,

în conturul nimbului ei,
nu se mai ascunde necunoscutul.

Nervul nu mă mai ascultă
sunt trase zăvoarele la cetăţile
pe care le cuceream altădată.

În cuvinte oprit
mă voi înspica în alte dorinţe
când iubirea se va contopi cu tăcerea
şi legea nu va mai decoji orgolii,

cu articulaţii anchilozate la încheieturi
şi sângele vâscos şi leneş,
nu mai pot sări peste umbre.

Cineva mă apasă pe umeri
cu palmele de lut rece,

nevoia-mi caută însorită
tunelul galben luminat.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana ochilor din carti

Din cărţi am învăţat că ochii
Sunt scumpul dar de a vedea
Cum lucrurile stau să cadă
Sub cerul trist de catifea.

Cuvântul îi făcea să pară
Lipsiţi de farmec şi naivi
Şi duri când poate o să moară
Striviţi de lumea asta rea.

Dar cartea m-a-nvăţat de toate
Şi nu m-a învăţat nimic,
Căci i-am văzut şi mi se pare
Că sunt cum nu îi poţi vedea.

De-atunci las cărţile pe rafturi
Şi-ncerc să-i prind în mreaja mea.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-aşi vrea să-ţi mai aud doar, glasul,
Aşi vrea să te mai pot vedea
Şi-n urma ta să-mi mai ţin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric şi mormânt
Şi ciocârlia-şi curmă cântul
Sub nişte bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simţire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Şi-iubirea, veşnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Şi mi-o ţii trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Şi ştiu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Şi-ţi simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Şi-n ea-ţi freamătă glasul...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grea munca la patron. Oare?!

La patron, mai mult de formă
Ea lucra... juma de normă
La sortat de mere coapte...
În "călduri" şi-n "schimb" de noapte!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!