Declarație la vârsta a treia
Pe sub rochia albastră,
Intru doar c-un gând duios:
Păsărica ta măiastră,
Nu-mi mai este de folos.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Păsărica ta! Ești tu, e partea din tine în care intru și e ceea ce devii tu când intru acolo în tine. Nu ne regulăm. Doar animalele se regulează, și păsărica ta nu e un animal.
citat din D.H. Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fii si indragostiti" de D.H. Lawrence este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Stea albastră
Stea albastră, stea albastră, care-mi luminai din cer,
Strălucirea ta măiastră de ce nu-mi mai e străjer?
Rătăcit îmi este drumul, iară pasul mi-e sfios,
Nu-i mai simt vieții parfumul, nu mai știu zâmbi voios.
Faptul că-mi ești lipsă mie ( și mereu în gând mi-o spun )
Este că spre veșnicie luminezi alt om mai bun?
De-i așa, nu-i să mă mire, n-am umbrit deloc frumos,
Că am păcătoasă fire, nu mi-s tare de folos,
Însă, poate-o stea mai mică, bulgăre de meteor,
Nu ar vrea, la o adică, a-mi fi călăuzitor?
Mă prăval în întuneric,, iarăși cad și mă ridic ;
E blestemul luciferic peste sufletul meu mic?
Poate-o fi, după dreptate, dar tot stau și mă socot,
De mi-ar lumina în noapte, să mă schimb încă mai pot!
Voi sluji mereu iubirii, cum de mult ai așteptat,
Dă-mi lumina nemuririi, cea ca aurul curat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Păsărica"
O învăță pe ea mămica,
Fiind pe lume prădători
Ca de cu seară până-n zori,
Să își păzească "păsărica"
Dar ea-i naivă mititica
Și-un ins-"vultan" ce dă fiori
O înșfăcă de subțiori
Apoi îi alungă și frica
Iar de atunci, sărmana fată
De multe ori a fost prădată
Și așteptând o sinecură,
Ea păsărica sa cu dor
Și-o plimbă seara pe centură
Tot așteptând un prădător.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emily: Nu l-am furat pe tatăl tău, pur și simplu i-am oferit o alegere.
Richard: Când ai venit la frăția mea în rochia aceea albastră, nu prea am avut de-ales.
Lorelai: L-ai furat pe tata cu ajutorul modei.
Emily: Nu-mi vine să cred că îți mai amintești rochia.
Lorelai: Nu-mi vine să cred că ai fost cealaltă femeie.
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Emancipare"
Fetița mamei, frumușica,
E-o fată bună și zglobie,
Atâta doar, că "păsărica"
I-a cam scăpat din colivie.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi ca Viața, liberă de orice folos, este cel mai mare folos. Doar frica gândului caută să îți dea nevoia unui "folos", deoarece doar așa îi poți rămâne lui pe mai departe în sclavie.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Materia trează
Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare
iubirea măiastră din genunea albastră.
Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.
Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfințit infinit,
în genunea albastră la infinit.
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mobilitatea păsărilor migratoare
Apreciată-ntre femei,
Ea spre bărbați tot face saltul
Zglobie, păsărica ei,
Migrează dintr-un pat în altul.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie de primăvară
Când doarme-n suflet și tăcerea
iar inima-ți iubește straniu
închizi în tine mângâierea
și-atingi - în gând - cu ea, un... craniu!
Și-atunci un Shakespeare îți șoptește:
Frumos e gândul existenței;
numai că un destin țintește...
cam negru văl, - cel al tristeței!
Când cugeți în zadar iubirea
nu te izbește decât scrumul
și când atingi nemărginirea
se stinge blând, duios și fumul...
Pun rămășag pe-un dor ce-apasă
pe umeri verzi cu nea albastră
iar aripile și le lasă
în umbra serii; și-i măiastră!
Cum crezi că ziua se topește
precum zăpada primăvara
iar noaptea vine și șoptește:
mergi tu mai bine - haide!-, vara!
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română mon amour
Mă trezesc cu ea pe limbă
mă trezesc cu ea în gând
în ea dorul mi se schimbă
fără-a spune un cuvânt
Mă trezesc cu ea în gând
parcă-i pasăre măiastră
mă trezesc în ea visând
stea și doliu la fereastră
Parcă-i pasăre măiastră
în ea dorul mi se schimbă
a mea lacrimă-i a noastră
mă trezesc cu ea pe limbă
Mă trezesc cu ea visând
nopți și zile stele-n gând
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dan Căpruciu a publicat volumul "Draconiada"
"Pe toți dracii!" a zis râzând
Scaraoțchi: "Cartea-mi place!
Ce i-a dat dracul prin gând,
Lui Căpruciu. Ptiu, piei, drace!"
epigramă de Nelu Vasile din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cunoscut demnitar
Îți dă cuvântul, dar nici gând
Să fie gaj, de vrun folos...
Că boul este OM doar când
I-ajunge funia la os!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la parada modei, la poezie
Le-admiri pe scenă, arătoase,
Adeseori c-un gând pervers,
Dar nu-s picioare-așa frumoase
Cum sunt picioarele de vers.
epigramă de Dan Căpruciu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te porți ca și cum m-ai urî
în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânși în unghi (privirea către cer)
din sfârcuri glas de bucium
și lapte buclucaș
spre pântec se scoboară
(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină și rurală)
în miriște o barbă țepoasă stă pe gânduri
și rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naște ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu
și-n noaptea asta totuși
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri.
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incomensurabila fragilitate
Pe-acest poem nu-l mai suport
epitete îi trântesc în față
îl dau afară ca pe-un mort
ce și-a bătut doar joc de viață
Epitete îi trântesc în față
mișel și trântor și duios
metafore a scos la suprafață
când doar adâncu-i de folos
Mișel și trântor și duios
îl dau afară ca pe-un mort
ducă-se-n rai în iad pe sus pe jos
pe-acest poem nu-l mai suport
Și-i trântesc și-un punct în gură
că n-are naibii nici măsură
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Haiku
liliac -
rochia fetei
albastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternativă la dor
O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu
O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui
Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea
Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut
Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină
Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
O chemare
Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Privește pe fereastră
E iubire mea din gând
Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalță sufletul o rugă
Îngerului meu prețios
Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios
O steluță fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătușată
De tristețe m-a scăpat
Suflete iubiri în ceruri
Întâlnești în Carul mare
Galaxia-i vals în cercuri
Orga sună a chemare
Vivian Ryan
Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Privește pe fereastră
E iubire mea din gând
Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalță sufletul o rugă
Îngerului meu prețios
Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios
O steluță fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătușată
De tristețe m-a scăpat
Suflete iubiri în ceruri
Întâlnești în Carul mare
Galaxia-i vals în cercuri
Orga sună a chemare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!