Emile Zola

Jean, plin de neliniști, se întoarse la Paris, la sfârșitul unei frumoase și limpezi duminici, în care soarele oblic, la capătul orizontului, lumina imensul oraș cu o intensă strălucire roșiatică. Puteai să crezi că este un soare de sânge peste o mare fără sfârșit. Geamurile a mii de ferestre scăpărau ca și cum ar fi fost atașate de un suflu invizibil; acoperișurile se înroșiseră asemeni unui pat de cărbune aprins. Zidurile clădirilor, părțile superioare ale monumentelor de culoarea ruginii, ardeau ca un foc scăpărător de bușteni în aerul serii care se așternea. Era jerba finală a gigantescului buchet de purpură. Parisul în întregime ardea ca o antică pădure uscată, ridicându-se spre cer într-un zbor de păsări de foc și de scântei.

în Rougon - Macquart
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Beast within" de Emile Zola este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -68.00- 24.99 lei.

Citate similare

Emile Zola

Străzi întregi păreau ruinate, devorate de salpetru, cu acoperișurile gata să cadă, cu ferestrele înfundate. O piață al cărei pătrat de ipsos se zărea, se umpluse parcă cu o grămadă de sfărâmături. Dar pe măsură ce dunga albastră dinspre Montmartre se mărea, curgea o lumină limpede și rece ca apa unui izvor, punând Parisul sub o gheață în care zările îndepărtate căpătau și ele limpezimea unui peisaj japonez.

în O pagină de dragoste
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Taina primăverii

Timpul cade-n ape limpezi
Imensul curcubeu...
Tulburător te caut,
La capătul izvorului
În ceața de argint
A sufletului meu.
Mai lăcrimează ochii de iubire
Lumină-n pleoape străverzii
Puterea de-a urî trădarea
Închisă- n cratere târzii.
Și ninge azi...
Petale peste noi
Din orizontul pomilor în floare
Din care soarele privește
Frumusețea unei zile trecătoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

A vedea...

Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalț peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepți,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi și în el dăinuiește
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul și glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi și-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Și divinul izvorăște prin noi,
Când a vedea învățăm
Și când iubim amândoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O frumoasă prietenie

Acesta este sfârșitul unei frumoase prietenii
S-a încheiat acum o clipă
Acesta este sfârșitul unei frumoase prietenii
Știu asta
pentru că ochii tăi mi-au spus-o.
Am fost mereu ca frații
Până în seara asta
Când ne-am privit
Acela a fost sfârșitul unei frumoase prietenii
Și începutul iubirii.
~interludiu~
Acela a fost sfârșitul unei frumoase prietenii
Și începutul iubirii.

cântec interpretat de Nat King Cole, muzica de D. Kahn, S. Styme
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Nichita Stănescu

Câmp

Eu cred că pământul e plat
asemeni unei scânduri groase,
că rădăcinile arborilor îl străbat
atârnând de ele-n gol, cranii și oase,
că soarele nu răsare mereu în același loc
și nici nu răsare același soare,
ci tot altul după noroc
mai mic sau mai mare.
Eu cred că atunci când sunt nori
nu răsare nimic, și mă tem
că s-a sfârșit definitiv cu șirul de sori
lunecând dinspre iad spre eden.
Atunci trimit păsări dresate
cu ochiul bun și cercetătoare,
care să-mi spună-ncotro trebuiesc îndreptàte
câmpiile, să-ntâlnească alt soare.

poezie celebră de din Laus Ptolemaei (1968)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cred că locurile în care trăiesc în capul meu sunt cele care îmi influențează scrisul. Mare parte din perioada în care am crescut am trăit în orașe mici și senzația aia a rămas cu mine. Niciodată nu m-am simțit inspirată într-un mod imaginativ de Delhi. Locuiesc acolo pentru că trebuie, nu pentru că îmi place. În ciuda parcurilor și a monumentelor frumoase, e un oraș brutal și agresiv și nu e un loc pe care să-l pot iubi.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "An Atlas of Impossible Longing Paperback" de Anuradha Roy este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.
Emile Zola

Brusc, simțind că se sufocă, doctorul Pascal se trezi, sări din pat. Voia să se ridice, să meargă. O nevoie imperioasă de aer îl împingea înainte. Căzu. Încercă să respire. Întinse în zadar buzele spre aerul care îi lipsea, deschizând pe jumătate o gură neputincioasă, ca ciocul unui pui de pasăre.

în Doctorul Pascal (1893)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Zborul

m-am rezemat de gânduri
cu aripa de sânge întinsă peste mare
peste câmpia ce încă mai plângea în soare
în infinitul unei clipe
tot căutând cărarea către întinsa zare
eram un zbor tăcut în lacrima privirii
se așterneau pe lespezile goale
tăcute convorbiri
la capătul tăcerilor pierdute
în lunga noapte către libertate
ciopleam o candelă din lutul milenar
ai unor sfinți uitați în calendar
mai sfărâmam în gând cuvinte mute
pășeam prin adieri de suflet spre lumină
mai ancoram în vatra goală
un val, câte o corabie resemnată
de lungul drum al zării către soare
purtând spre alte mări
pe adormiții din cetate
pe brațe de lumină se pogoară
din cerul înalt un cor de îngeri
se așezau pe coama serii
cântau câte o poveste mereu neterminată
aici am învățat să zbor
am înțeles și Necuprinsul
și am rămas cu voi să plămădesc dintre cuvinte
surâsul clipelor eterne

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Invizibil

Într-o seară m-a atins
gândul tău hoinar
și am tresărit...
În lumina
unui bec ecologic
am intins mana
spre gândul invizibil.
L-am pierdut
în intunericul nopții
o noapte în care
nu am dormit.....

Fâșii din sufletul meu
se risipeau
instantaneu
încercând
să aducă înapoi
gândul cel hoinar
care m-a atins
Invizibil in lumina
unui bec ecologic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Condorul

Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

păsări întinzându-și aripile
într-un zbor nesfârșit
deasupra orizontului
peste curcubeul
tuturor speranțelor

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

A fost odată o mana de țărână însuflețită...
coborâră din alte timpuri,
ruptă dintr-un tărâm neștiut, asemeni Lunii,
lut apos alunecos
cu mult nisip mișcător în compoziție
care curgea rotindu-se în jurul unui soare...
inexistent... imaginar...
Dar incandescent soare...
Analizându-se macroscopic era un relief al zâmbetului și florilor și merelor coapte, pentru flamande priviri...
Însă microscopic privind-o,
în ea strălucea o lumina ciudată, asemeni unei lumânări plângânde,
fenomen de neînțeles
pentru cei ce se roteau în alt sistem solar...

Într-o zi a dispărut...
odată cu soarele ei...
în jurul căruia se zidise și gravita...
Scurta lor existența e consemnată
în câteva notițe care au fost numite...
Răvașe pentru el, scrieri pe nisip...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maeterlinck

Spitalul

Spitalul!
Spitalul pe malul șenalului,
Spitalul – și luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe șenal!

( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranții dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Și turme de vite pe toate navele!

( Este mai bine să ții ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toții apărați de lumea din afară! )
Cineva se gândește la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Și-a unei conflagrații într-o zi cu soare,
Și eu trec printr-o pădure plină de oameni răniți...

O, iată, în sfârșit, lumina lunii!

O fântână dansează-n mijlocul salonului!
O trupă de fetițe a deschis ușa!
Și, iată, se zăresc niște miei pe o insulă de iarbă!
Și plante superbe pe un ghețar!
Și crini într-un hol de marmură!
E un banchet într-o pădure virgin㠖
Și vegetație tropicală într-o cavernă înghețată!

Ascultă! Se deschid ecluzele,
Iar vapoarele oceanului învolburează apele șenalului!

Dar, iată, Călugărița de la Caritate aprinde focul!

Tot păpurișul zvelt și verde de pe maluri este în flăcări!
Și un barcaz plin de oameni răniți se clatină-n lumina lunii!
Toate fiicele regelui sunt pe o barcă-n furtună!
Și prințesele mor într-un câmp de cucută!

Oh, nu deschideți ferestrele!
Ascultați – vapoarele oceanului încă duduie la orizont!

Ei otrăvesc într-o grădină pe cineva!
Ei țin o splendidă festivitate în locuințele inamicului!
Sunt căprioare într-un oraș asediat!
Și o menajerie într-o grădină de trandafiri!
Și o junglă tropicală în adâncurile unei mine de cărbune!
O turmă de oi traversează un pod de fier!
Și mieii se întorc de la pășune
și intră întristați în salon!

Acum Călugărița de la Caritate aprinde lămpile;
Acum ea le aduce pacienților cina;
A închis ferestrele de deasupra șenalului –
Și toate ușile către lumina lunii!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emile Zola

Doream să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate abține în goana de a poseda toate bunurile pe care progresul le pune la dispoziție și care deraiază din cauza propriului avânt; convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
Emile Zola

Prietenia unui bărbat e mai trainică decât dragostea unei femei.

în Gervaise
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Emile Zola

Când lacrimile curg dintr-o rană primită în inimă, brazdele pe care le sapă sunt frumoase și nobile.

în Confesiunea lui Claude
Adăugat de StelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Marilena Tiugan

Până la capătul unei fraze

ochi veniți din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă și privește
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
și dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul știut doar de ele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu crezi că am fost făcută pentru tine? Mă simt că și cum m-ai fi comandat - și am fost livrată ție - pentru a fi purtată. Vreau să mă porți asemeni unui ceas sau a unui buchet de flori la butonieră.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook