Sortit
Nașterea, e o-ntămplare
Și sexul este-un accident.
Copilul, e-un impediment...
Totul, trăim într-o suflare.
Avem norocul existenței
Din mii d-avorturi practicate...
Suntem mânjiți de nedreptate
Și facem, obiect petenței!
Oare, destin, este trăitul?
Și oare cine, îl decide?
Un singur ou... cine-l divide?
De ce-s alesul, fericitul?
Mă-nchin evlavios genezei
Să îmi dezvăluie mister;
De ce-s sortitul caracter...
Și-s axioma ipotezei?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Milenare, naivități... contemporane
Cât fără fundament este să credeți
Că totu-n viață adevărul vă decide,
Un fel de obiect extraterestru... și purcedeți,
Vă lăsați pradă; câștigați înspre a vă vinde?!?
Visați dreptăți s-aveți, de atâtea "Curți...",
Crezând ograda în care puneți munca,
S-aveți răsplată, s-o culegeți frânții, rupți,
Neștiind parcă de "baci" zeflemitori, ce-nvârt porunca.
Vă dați pe mâna farselor, zise supreme,
De parc-ar fi venite dinspre zei, din alte dăți;
Nu c-ar decide niște protejați mânjiți cu creme
De mimi mutaci, se dând astrale "Autorități..."!?!
Oh, Doamne câte vorbe, glas e strada, în case
Și cât de surzi suntem la simpla rațiune,
Fără să știm că-n fond noi suntem "mase",
Ce-ar putea tot... Nu prin parșivii... "națiune..."!
Când oare "democrați" naivi, voi de cetate,
Știți că decideți tot cu alesul de-o ștampilă
Pe pozele trucate-n listele parlamentate
Pe șpăgi și șmecherii, fără de bilă?... Pilă?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mapamond
De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi și pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... și alta, umbre?
Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!
Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,
Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;
N-ascultă penitența, spovediri, părtășit
Și vârf, cel mai ades, e ambițios smintit!!!
Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Și specii criminale, tot păr și fără minți,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminți!?
Și om, suprem de creier, se auto-depășește
Schimbându-și norme zilnic, ce exclusivist priește
Și uită că nici roata de el nu-i inventată;
Etern e hărăzită, să fie lumii... dată!
La sensul greșit, unic, să fie reparare
Și n-ar fi prea târziu să reflectăm; de oare
Va fi cândva o zi, de judecăți pe fond?!?...
Cum ne-am promis prin cărți, tot noi... Un mapamond!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căluț
Trece pe ulița, în praf scăldată,
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu... Nu știu de-i fată
Și nici de sănătatea-i... Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Și-așteaptă de se cere,
Fără să ceară... un pol.
Stă veșnic în picioare
Și-aleargă fără scrâșnet.
Rabdă tot cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l așteaptă
Târziu, în nopți de trudă
Și-n zori cine-l deșteaptă...
Cine de drag îi indrugă?...
Nici azi nu e-un răspuns;
E prea târziu, oricum...
Căluțu-a fost răpus
De-un stop, în piept... pe drum!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n "piață" stau,
De ce-s "dezrădăcinați"
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de "val" purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați...?!
De ce-s turme și nu-i "Turmă"
Iubind glasul Domnului...?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului...?!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
Vă-njur să fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmați,
Să pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!
Și vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveți parte de copii, de mame, tați
Să fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!
Vă plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
Mă închin să nu puteți să mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...
Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The cool man
Doar sâmbătă trăim
Și suntem tineri...
Poate și vineri...
Restul nu muncim.
Doar vânăm nururi
Și avem mașini.
Trăim din tunuri,
Nu știm de rușini.
Și-avem "fetițe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fițe"
Și le "ocrotim"?!
Suntem în gașcă,
Școli nu prea avem.
Viața-i o "pleașcă"
Timpul ni-l pierdem.
Babacii-au bani
Și-i moștenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?
Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O țară... suntem!!!
So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde? Când? De ce?
Unde se duc iubirile când pier
Și unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Și când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Și ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul așa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toți acolo,
De ce-așteptăm, mai întâi, să murim?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-s?
De la un timp nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.
Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.
Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai știi?!
Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alții-ți fac remarci, invidioși
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.
Așa din ce în ce mai vechi în optimism
Te-aduni pentru rezerve-ți presimțite,
Ce-o zi vor naște iar în lumânări sărbătorite
Cu flori și-un nou certificat... Cât misticism!
Noroc că totul e doar gândul în progres
Ce nu sfârșește, ci se naște-ntr-un... "De ce-s"?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Este mai mult de-o simplă închipuire,
Adică, nu-i neapărat un trup, o fire.
E o încercare, d-exprimare oarecare
Fără pretenții certe, de finalizare.
Este-o realitate existentă, evidentă,
De a-și transmite, ce dorință are, ardentă.
E ce-l ce-și caută cu înverșunare și-are adepții
Așa cum profu', prin predare își face lecții.
E neînțelesul general, este-un mister
Ce nu degajă integralul, un boem, un auster.
Îți dă ocazia unor reflecții fine...
Incită, oferă, și pui restul de la tine.
E-un summum infinit, este un geniu,
Este rarisima apariție de mileniu.
E chintesența ce n-o știe omenirea...
Singur, se leagă trup și suflet, cu iubirea.
Ei-s totul, la un loc, ei sunt mixtura,
Tot ce-au creat, cu proza, tot, literatura!
De nu vor fi, nu sunt, n-ar mai fi fost,
Eram sortiți... ca să știm totul, pe de rost!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celular
Inept este egal la geniu, e tot omul,
Suntem cu toții o adunătură,
Timp ne petrecem într-o "înfundătură"
Urechile le-acoperind... cu telefonul.
Multe sunt spuse, verzi și alte uscate,
Prostiile îndrugate în eter;
Cu toți ne rățoim la-un polimer,
Simbolul de stăpân, de... "autoritate".
Vorbim și singuri, că-i oricum degeaba,
Ne întrebăm, răspundem, ne înjurăm,
Pe stradă, în tramvai, ne "conversăm",
Consumând viața-n clipe... cu gâlceava.
Ne regăsim și fericirea-n opțiuni,
Mimând un dialog la... "infinit"
Cu dojeneli că nu răspunde, un împuțit;
Mobili-tate, în schimb de replici de... nebuni!
E-un obiect standard, un corolar,
Nu poți trăi de nu-i... Este-un "util"!
Azi lauda-i cu pușcării, sau celula... r!
N-ai casă, nu-i nevoie s-ai... rămâi mobil!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bébé La La
De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă,
nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă...
"comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse"
ține măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... "Un bébé... la la"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o lume care ne mănâncă din atenție din ce în ce mai mult și ne incapacitează din rezultatele pe care le putem obține, personal. Suntem din ce în ce mai confuzi pentru că avem teorii din ce în ce mai complexe și răspunsuri din ce în ce mai complicate cu privire la cine suntem, ce facem, ce obținem. În ultimii ani găsesc îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulți dintre noi găsim motive pentru care nu avem rezultate și nu ducem viața pe care o dorim.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aeroportul
Ne cumpărăm bilet de cer,
Visăm să depășim cocor,
N-avem nimic să facem zbor...
Credem că pana-i tot un fier.
Suntem Pământ, visăm extern,
Plecăm în hoarde zeci și sute,
Voiajul e-n bancnote multe...
Plonjăm în grupuri spre infern.
E goana unde începe mortul,
Este delirul de înălțare,
E locul de zeificare,
Este-un final... e aeroportul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ce-și curge clepsidra
un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înțelegem
oare cum?
este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost și spațiu
într-o dimineață printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în șoaptă
doar el știe
într-o gară ne așteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpșan
puterea focului
trecere
oare știe?
pe coapsele simplității sensuri
lumină
ospățul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine știe?
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popor fără istoric
De ce se scrie într-una istoria în fals,
N-ajunge oare sângele vărsat?
Ne închipuim că viața-i tot un vals,
Am și uitat, că dansul pe cadavre e-un păcat?!
Și cine-o scrie, nu știm. Nu întrebăm
Ce interese au, de ce-s meschine.
Suntem total indiferenți și-i acceptăm
Și umplem țara, neamul, lumea de rușine?!
Nici de-adevăr nu mai avem habar,
Trăim doar ca să trecem zile-n rând.
Nici la părinți, n-avem un gând măcar...
Ce-a fost demult, se șterge, preferăm " curând"?!
La școli copiii învață- vorba vine-
Despre contemporani futili și-anoști...
N-au etalon, să învețe zborul la înălțime!
Vrem viitor, de superficiali, de-agnostici, sau de proști?!
Dar nici neștiința nu-i așa de gravă
Pe cât minciuna într-una invocată...
Nu-s, dar se cred, eroi, de gașcă sau enclavă,
Făcând din sfântul neam- bandit, din țară- o spurcată!
Nemaiavând nicicum din rădăcini
Ne-a părăsit deja orice putere.
Deși cunoaștem vinovații - știm că nu-s străini -
Naivi, tot noi îi venerăm și-i umplem de avere!?
Ne merităm și soarta țării și destine,
Trăim cu ignoranța într-un păcat...
Încet, încet, vom pierde viitorul ce ne vine
Și vom sfârși în declin... Pământu-i săturat!
Istoria-i acum doar simplă conjunctură
În folosul celor ce nu scriu, ce fac!?...
Pierzându-ne pe veci, tot ce-am trăit și morți... E-o făcătură!
Decideți!!! Timpu-i scurt schimbării... Pierdeți iară veac?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel spus (3)
Moartea, are întotdeauna un motiv... Nașterea!
Nașterea, ne trădează din prima clipă... morții!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nestatornic
Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera...
Și gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Și cum de sunt eu de atâția de ani și-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?
Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- și mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceași se întreabă și ea- ne dezminte
Și nașterea vrută, adulată de toți, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani și ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necredință...
De unde atâtea stele-n frunte!?
Astăzi, nu mai există așa ceva!
Nu mai există om care să vrea
Să mute muntele din loc, altundeva...
Și nici nu cred că se mai poate!
Astăzi, e totul trist și-ntunecat
La fel ca sufletul din fiecare,
Iar dacă ți se pare că mă-nșel...
Demonstrează-mi că ești mai tare:
Nu băga-n seamă al meu păcat!
Poți oare tu să-mi demonstrezi
Că m-a orbit pe deplin necredința,
Tocmai în cei ce-ar trebui să cred
Și că singur îmi scriu sentința,
Când spun că: "toți suntem perfizi"?!
Poți oare tu să crezi fără să vezi
Că natura umană nu este dușmană,
Acelor lucruri de care fugim,
Acelor lucruri care, azi, ne-ndeamnă,
Să nu trăim ca vitele-n cirezi?!
Înțelegi oare câte mii de ani,
Avem de când ne tot auto-pedepsim...
Inconștient?! Sau încă nu te-ai prins
Că suntem sortiți să nu ne trezim,
Până nu vom fi măturați de ani?!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul...
... unicul, capodoperă
cu adevărat,
universală,
o minune de penel și geometrie perfectă
pe viu,
în fața criticii lumii din toate timpurile...
... dovada în culori
că suntem în jumătatea nevăzută
a cercului, din care totul se naște...
... nu are nicio legătură
cu creația
umană
și toate replicile
sunt originale...
de stau întins, oare îl am, un suflet colorat, din eu petale?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imponderabilitate
Așa este făcut Pământul
Cu greutăți nenumărate...
Noi le cărăm pe toate-n spate;
Mai greu ni-l facem... cu mormântul.
Destine ne împovărează
Și "dat " sau "scris", ele sunt toate...
Dăm vina pe divinitate,
Dar Dumnezeu... nu exersează.
De totul suntem responsabili,
Avem menirea de creații;
N-o folosim înspre aspirații...
Ne pedepsim în... incapabili.
Cel ce muncește-i vinovat
C-o face pentru toată lumea...
El singur ține națiunea;
Ceilalți profită, de la... Stat?!
Ne îngreunăm orice muncim,
Ne complicăm accepțiunea...
Răspundem cu delațiunea,
Ne amendăm, ne... pedepsim.
Avem plăcerea răzbunării,
Ne urmărim prin tribunale,
La hoți ridicăm osanale...
Suntem elogioși... trădării.
Sunt grele și nenumărate
Necazurile omenirii;
Le învingeți cu seninătate
Predând ororile... iubirii!
Planetă... fără greutate?!...
Mai are o singură scăpare;
Călătorii interplanetare!...
Vizați... IMPONDERABILITATE!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!