Celular
Inept este egal la geniu, e tot omul,
Suntem cu toții o adunătură,
Timp ne petrecem într-o "înfundătură"
Urechile le-acoperind... cu telefonul.
Multe sunt spuse, verzi și alte uscate,
Prostiile îndrugate în eter;
Cu toți ne rățoim la-un polimer,
Simbolul de stăpân, de... "autoritate".
Vorbim și singuri, că-i oricum degeaba,
Ne întrebăm, răspundem, ne înjurăm,
Pe stradă, în tramvai, ne "conversăm",
Consumând viața-n clipe... cu gâlceava.
Ne regăsim și fericirea-n opțiuni,
Mimând un dialog la... "infinit"
Cu dojeneli că nu răspunde, un împuțit;
Mobili-tate, în schimb de replici de... nebuni!
E-un obiect standard, un corolar,
Nu poți trăi de nu-i... Este-un "util"!
Azi lauda-i cu pușcării, sau celula... r!
N-ai casă, nu-i nevoie s-ai... rămâi mobil!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.