Demiurgică

Înot s-a strecurat din vâlvătaie,
Pe braţe vineţii de mare-ncinsă
Şi-ncrezător în steaua lui, aprinsă,
Pieri departe înspre stânci bălaie.

Când s-a întors, în mâini cu căngi şi vâslă,
Se săturase marea de epave,
Iar valurile se-nşirau, concave,
Dormind într-o tăcere grea, de pâslă.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Albina" (12 noiembrie 1970)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea e furioasă, îşi caută liniştea, spărgându-şi valurile de stânci, când omul e furios, devine o stâncă peste care se îngrămădesc valuri de lacrimi.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-oi fi?

Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopţii, soarele, steaua mea.

Cum soarele e steaua mea, iar tu eşti soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Şi mă-ntreb: oare ce sunt eu?

poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul care arde

Ia-mi dorul cu tine
cu gândul la tine iese din matcă
se revarsă cu sete nebună
îmi învăluie întreaga fiinţă
şi mă topeşte ca mierea în apă.

Ţine doru-mi lângă tine
struneşte-l ca pe tânărul armăsar
înclinat spre năzdrăvănii
ce-aleargă prin codri virgini
mă loveşte când nu mă aştept
mă înclină şi mă freamătă asemenea
unui plop tremurător.

Strânge-mi dorul în braţe
vâlvătaie aprinsă
a bumbacului înfoiat
cu chip de ceaţă lăptoasă
mă pârjoleşte fără măsură
şi mă slăbănogeşte plonjându-mă
în somnul neliniştii.

Să ţinem flacăra dorului aprinsă
iar dacă o fi
să ne cuprindă iremediabil
măcar să ardem împreună.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în stare

să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet şi abia respir
privesc cum se măreşte distanţa
de ţărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
şi până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghiţit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece şi paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elsa Wertman

Eram o fată de ţăran din Germania,
Cu ochi albaştri, roză, puternică şi fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în braţe şi m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi ştiut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns şi am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înţelege
Şi că nu-mi va face nici un rău,
Şi, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Aşa că ea s-a ascuns în casă Şi a trimis zvon că este însărcinată.
Şi totul a mers bine şi copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, şi anii au trecut.

Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
La elocvenţa lui Hamilton Greene,
Nu asta era. Nu! Voiam să strig:
Acela este fiul meu!
Acela este fiul meu!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am să strâng în braţe iarba
ca şi cum te-aş strânge pe tine,
lumina din ea va tresări ca un copil în somn
şi eu voi merge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...

Miros de iasomie şi cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
îşi va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Când tandreţea
în ultimul ei sediu, obosită,

adoarme, nava aceea, din toate mai incertă,
încă întârzie –

când albastrul explodează
în ochii tăi

care-i caută pe-ai mei
întru înlesnirea navigaţiei,

atunci îţi povestesc despre cuvinte
părăsite, despre epave

transfigurate de tăcere.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinsteşti, dragostea mea!

Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!

Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca şi cum n-am fost
Unui suflet adăpost...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Am să strâng în braţe iarba
ca şi cum te-aş strânge pe tine,
lumina va tresări ca un copil în somn
şi eu voi marge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos
aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...

Miros de lavandă şi cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
îşi va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kristel

Un cânt de sirenă venit de afară,
ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,
când visul, în noaptea toridă de vară,
mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.
În suflet mi-aduce, pe căi nevăzute,
noian de-amintiri, ancorate-n trecut,
le pune de strajă pe brâu de redute,
să-mi ţină aproape un dor convolut.
Din spumele mării renaşte castelul,
cu ziduri înfipte în ţărmul stâncos,
ajuns pe crenel, privesc lăncierul
cu scutul şi spada întoarse pe dos.
Departe, în zare, Kristel se arată
cu marea la mal agitată-n delir,
loveşte în stânci cu apă-nspumată,
în suflet îmi toarnă vrăjit elixir.
Te văd şi pe tine, plutind peste ape,
Diană vrăjită, cu chipul creol,
alerg înspre tine, s-ajung mai aproape,
de teamă să nu te răpească Eol.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de voi

Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.

Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingaşul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.

Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte...
Oraşul viclean mă aşteaptă.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău

mă face să înot
mă face să zbor
mă face să scriu

surâsul tău mă face să înot
în sahara ta fierbinte
pot crede în stele
pot crede în destin
buzele tale un lotus roşu

zâmbetul tău un cuib de raze
într-o ruptură de nor
privesc ca un profesor de estetică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsarea amurgului

parcă aş sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identităţii profunde

pietrele salută scrâşnind
sub apăsarea amurgului

nişte crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuţii
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare

o proiecţie bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră

mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furişări de infern

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Când iţi pui în versuri gândul,
Meditând la Cel ce-i Viu,
Tu să-ţi laşi în piept cuvântul,
Ca izvorul care curge,
În pustiu.

Dar cu versurile care,
Nu adapi un suflet gol,
De ce scrii? Şi ce rost are?
Rima ta nu-i salvatoare,
Celui rob.

Pe când Duhul Sfânt, Lumina,
Te inspiră cum să scrii,
Şi când candela ţi-e plină,
Tu în jur imparţi lumină
A divinei poezii!

Şir în şiruri de cuvinte,
Ce se leagă-n armonie,
Sunt ca valurile mării,
Ce se-nalţă înspre ceruri
Într-o sfântă melodie!

Vezi cum îţi inalţă dorul,
Înspre Casa cea de Sus,
Simţi cum zbori spre Creatorul,
Ce-a deschis in mâini izvorul,
Spre Isus!

Şi prin pana cea măiastră,
Nu din geniul luciferic,
Nici din firea pământească,
Tu exprimă Adevărul, luminând
În întuneric.

Chiar de scrii-n cuvinte simple,
Să le-aşterni în mod divin,
Căci nu tu şi nici pe altul,
Ci-L măreşti pe Preaînaltul Binecuvântat
Amin!

poezie de A. Bogdan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chin

Nu spun la nimeni că mi-e dor de tine
Nici copacilor crescuţi pe lângă drum
Şi nici florilor ce-au răsărit acum
Doar nopţilor le spun când nu mi-e bine

Mă aplec de gând sub greutatea mea
Mă chinuiesc să îmi aduc uitarea
Să nu-mi mai amintesc cum a plâns marea
Când ne iubeam în ea gustându-i sarea

A plâs cu valurile înspumate
Ţi-a mângâiat formatul de pe coapse
Şi eu gelos cum te strângeam în braţe

Mă chinuiesc în ton cu disperarea
Mă chinuiesc când mă-ntâlnesc cu marea
Mă chinuiesc visând unde mi-e floarea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

În momentul când marea este cea mai sărată
Văd
Un om gânditor ghemuit pe o stâncă,
Şi nu acel nor al înserării
În nuanţe de albastru.

Dilemele lui
Luminează în turnul farului.

El nu poate înota către ţărm pentru că
Spatele lui înrădăcinat în nisip
Este împins înapoi de soarele care apune.
Astfel că în secret el marchează locul unei epave aflate departe
Pe tălpile lui.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La steaua

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o barcă în derivă

Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieţii,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorţii.

Şi e marea învolburată,
Mă izbeşte rău de stânci,
Mi-este viaţa tulburată
Şi plină de răni adânci.

Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.

Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranţă,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanţă.

Şi-mi va arăta ce înseamnă
Când iubesc să fiu iubit,
Poate inima-mi îndeamnă
Să uite ce-a suferit.

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile mării

În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.

Tu te învoieşti
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,

Să zâmbeşti la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.

Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Şi printre valuri zboară.

Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nocturn

şoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiţii
unde este iubire viaţa-i miere şi lapte
în baie de raze se ard superstiţii.

iubirea începe în braţe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ţine vise, aura luminoasă.

când mă rătăcesc şi sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
şi mă călăuzeşte înspre Creator.

sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!