Să mă ierți!
Beție fierbinte ce duce înnourări
În asfințitul bucuriei noastre...
Și, să mă ierți, că poți!...
Să mă ierți
când nu pot inima să-ți deschid
pierdut în dezordinea,
mărunțișurilor mele de singuratic.
De câte ori este nevoie,
să mă ierți!...
cu șoapta de binecuvântare,
a iubirii mele pentru tine,
pentru noi...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.