"Trăieşte ca puiu-n budă"

Expresia e uzuală,
E chiar fecventă şi banală.
Etimologic,
E ceva logic:
Puiu-ajuns la locul faptei,
Şi-a zis "Viaţa, o miere şi un lapte-i",
Că, fără niciun meşteşug,
Găseşti provizii din belşug,
Şi, uşurel şi sprintenel,
Tot ciugulind pe lângă el,
A tot păpat.
Ajuns în faza de-ndopat
S-a afundat.
Piciorul i s-atrofiat,
Aripile s-au înmuiat,
Iar corpul s-a-ngropat încât
Materia l-a-ajuns la gât.
Deabia dacă mai respira
Şi-a început, bietu,-a zbiera.
Da-n curte nu mai era cine
Să îl salveze. Doar un câine,
Căruia i se făcuse silă,
L-a scos cu milă.
Şi cătrănit,
L-a dojenit:

- Întotdeauna să gândeşti
Cu ce şi cum ai să trăieşti,
Scăpând din zorii dimineţii
De murdăriile vieţii!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

Mică fiind, privea un băieţel,
Şi-atâta şi-a dorit ce-avea doar el,
Încât, ajunsă la maturitate,
Chiar din belşug şi-a luat pe săturate!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milosul Zeus

Răpus de-a sa milă, profund devotat,
Uitat-a de sine şi a candidat.
Condusu-ne-a-n iureş chiar milă cu milă
Şi iată-ne, astăzi, toţi vrednici de... milă!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra unui om şi-a unui câine

M-am chircit lângă un om şi-un câine,
La umbra lor era un pic mai bine,
Încât zâmbea în lacrimi cerul
Ascunzând de prefăcuţi misterul.

Se curbau în mine oasele tăcerii,
Clipa deznădejdii şi-a plăcerii,
Se mistuia sub frunzele din zare
Viaţa care mişca în aripi trecătoare.

M-am visat la umbră şi am stat
Cu mâinile de un vârtej legat,
M-am trezit apoi şi cum să fie bine?
Omul m-a muşcat în lacrimă de câine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uleiul de cânepă reduce impulsivitatea (experiment reuşit)

Un vasluian primi ulei în vin
Pe care l-a băut un pic în silă
Şi-a devenit mai calm ca un yoghin
(Şi-a altoit nevasta mai cu milă).

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sfârşitului

Ajuns la capătul Tuturor Vârstelor,
Cavalerul stătea pe calul lui înaripat;
Armura-i era roşie şi plină de rugină,
În inima-i nici o mâhnire nu-şi făcuse pat.
Şi-a ridicat cu-o mână viziera
De pe faţa numai piele şi os, privind departe,
Iar armăsarul a întors capul şi-a nechezat,
Neclintiţi amândoi în acea singurătate.

Nici o pasăre deasupra căderii din timp
Nu se-auzea, nici cântec de dragoste şi nici chemare;
Nu respira nici vântul:
Nemişcare.
"Eu singur şi acest sfârşit!" răcnit-a Cavalerul;
A eliberat frâul şi-a dat pinteni cu putere –
Lansând în spaţiu cea din urmă provocare:
Şi tăcerea a rămas tăcere.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-ai spune oare?

Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

Te-ai lua uşor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ţi-ai spune: Riduri număr
şi anii se tot duc?

Ţi-ai spune: Viaţa doare,
rămâi aşa cum eşti...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândeşti?

Ţi-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ţi încerce puterea,
de a zâmbi plângând?

Ţi-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?

Ţi-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânaţi de bani, capricii,
obrajii şi-au mânjit?

Ţi-ai spune că norocul,
la fel ca şi iubirea,
Nu prea şi-a găsit locul,
şi-a căutat iesirea?

Ţi-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obişnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?

Ţi-ai spune că sunt dăţi,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăţi
după... copilărie?

Şi dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maidanezul

Lâng-un cartier de blocuri,
în două locuri,
s-au clădit vile luxoase,
curţi spaţioase,
mari garaje, parcuri, flori,
curte pentru lătrători
de rase cu pedigri,
garduri negre, roşii, gri...
Parc-aşteaptă Ramadanul
contrastând fest cu maidanul.

Lângă gardul dinspre sud,
câinele jegos şi ud
sta umil, toţi suduindu-l,
alungându-l
ori stârnindu-l,
de-l luară-n toiu-amiezii
unanim, toţi maidanezii:
- "Te umileşti în faţa lor,
la poarta îmbuibaţilor!
Vino, stai şi tu-n parcare,
unde toţi primim mâncare,
fi ́ndcă doar un om de rând
îl acceptă pe flămând..."

- "Tot ce spuneţi e firesc.
Nu mâncarea o râvnesc!
Bogătaşii, ce-o duc bine,
când aud că moartea vine
o trimit la draci, la câine.
Poate vine
Şi la mine..."

Destinul n-aştepţi să te poarte
Chiar depindzând de rang ori treaptă,
Cei îmbuibaţi tot fug de moarte,
Doar cei săraci mai stau şi-o-aşteaptă.

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată fericit

Plăti cinstit, fără păcat
Pe cei de la Maternitatea
Şi-acum i-e cugetu-mpăcat:
Că şi-a reglat paternitatea.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Uneori
când venea vorba despre ea însăşi
mama spunea:
Viaţa mea e tristă şi liniştită,
eu întotdeauna am păşit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
şi bat din picior,
ceştile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe şifonier
şi mă fac să râd.

Când m-am născut, aşa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
şi s-a aşezat pe patul mamei,
dar în acelaşi moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.

Viaţa mea n-a fost chiar
aşa de liniştită ca a ei.
Dar când, cu mâhnire,
iau seama la ce se întâmplă-n zilele noastre,
privind prin nişte rame din care fotografia lipseşte,
şi tot ce văd e un zid prăfuit,
realizez că a fost, totuşi, minunată.

Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca strălucirea florilor
de toate culorile şi nuanţele,
seri pline de miresme,
asemeni strugurilor roşii
ascunşi în frunzele întunericului.

Am citit cu patimă poezii
şi am iubit muzica,
şi m-am aventurat, întotdeauna mirat,
dintr-o frumuseţe-n altă frumuseţe.
Iar când am văzut prima oară
fotografia unei femei goale
am început să cred în miracole.

Viaţa s-a desfăşurat repede.
A fost prea scurtă
pentru dorinţele mele
care erau fără limite.
Înainte să-mi fi dat seama,
sfârşitul vieţii mele era aproape.

Moarte-mi va bate curând la uşă
şi va intra.
Surprins şi îngrozit mi se va tăia respiraţia
şi voi uita să respir din nou.

Poate o să mai am fericirea
încă o dată să sărut mâinile
celei care cu răbdare şi-n pas cu mine
a mers şi-a mers şi-a mers,
şi care m-a iubit cel mai mult.

poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Dacă ţie încă nu ţi-am scris,
Pentru mine e sigur, precis
C-ai rămas în anul ce-a trecut
Şi urmează un nou început.

Eşti doar o amintire înrămată,
Nu privesc în urmă vreodată.
De când au pătruns zorii dimineţii
Am pornit pe noul drum al vieţii!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ieşim din criză" zis-a Boc

Guvernul iar s-a împănat,
Că Moş Crăciun, săracul,
Şi-a zis: "La pomul lăudat
Eu nu mai merg cu sacul!"

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portofoliul ocupării posturilor

El şi-a regăsit curajul
Deşertându-şi portbagajul,
Dar şi dânsa tot mai speră
În simpla portjartieră.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil să trăieşti fără sa cazi de câteva ori, doar dacă nu cumva eşti atât de precaut încât se poate spune că de fapt nici nu trăieşti, caz în care ai picat încă de la început.

citat din J.K. Rowling
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile pozitive care generează încredere, iubire de sine, de viaţă şi de frumos, armonie, toleranţă, acceptare, voinţă, motivaţie, pasiune creatoare, bucurie de a trăi, dorinţa de cunoaştere şi evoluţie, seninătate, sănătate psihică şi fizică, îl înveşmântează ca o mantie luminoasă pe omul care le hrăneşte. Acest om inspiră şi altora încredere şi calm, iar alţii se simt în siguranţă lângă el. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu acurateţe în exterior. Felul în care trăieşti, circumstanţele care se tot repetă în viaţa ta, le atragi pe baza a ceea ce emani. Aceasta este legea rezonanţei. Dacă încă nu trăieşti conştient, adică nu ştii ce gândeşti şi ce simţi, uită-te cu atenţie la tine însuţi în oglindă. Ce îţi spune chipul tău când nu încerci să transmiţi ceva anume? Cum arată corpul tău? Cât de sănătos eşti? Dă-ţi voie să fii sincer cu tine însuţi şi - acum nu altădată - devino conştient de tine însuţi şi de viaţa ta. Asuma-ţi felul în care eşti şi felul în care trăieşti. 100% şi fără să mai dai vina pe nimeni. Iar dacă nu îţi place ceva, schimbă. Acum. Sănătatea ta psihică şi fizică, precum şi calitatea vieţii tale depind de acest demers!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pribege

Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.

Răpusă de boală şi de întristare
Fără mângâiere şi în suferinţă
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-aşternu tăcere peste a ei fiinţă.

N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.

Pierdut se aşează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Şi să îi hrănească trupul plin de dor.

A trecut o zi... sau... cine mai ştie
Zăpadă şi ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama şi-al ei câine ce-a fost credincios.

Mamei... si câinelui ei credincios, Nicuşor...

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat care şi-a fracturat piciorul alunecând pe gheaţă

- Ştii, unchiul tău acela chel,
Care-i poet şi magistrat,
Şi-a rupt piciorul. - "Ce păcat!...
Păcat că nu scria cu el."

epigramă de Mircea Pavelescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia
- Opera sa perfectă
De care-i e silă -

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă -
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el -
- Melcul,
De care-i e silă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tăcute

dacă nu te gândeşti
şi totuşi exişti
la ce te gândeşti fără voie
să spui răspicat
la ce te gândeşti (?!) în viaţa pe care
abia o trăieşti
fără un gând pentru moartea
ce vine curând
pe tăcute şi ne
gândite prea mult

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!