Adrian Păunescu

Iubiți-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În ființa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâția.

Adolescenți și adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Și nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc și alții de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câți tineri își vor face iluzia
Că-i poți salva când te vor ciți
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experiență umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosință,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărțile lui.

Nici Biblia nu folosește,
Nici Biblia n-are un conținut exemplar,
Experiența din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de ședintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Eu simt autorul tragediei,
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilație la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud și huidui împreună cu spectatorii,
Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veac
În care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.

Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În fața scaunelor goale.
Murim și nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Și poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-și omoare toți eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toți aveau să moară,
De moarte firească.

Dar eu sunt poet liric,
Eu încă n-am deprins învățul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devoră persoana întâi.
Și de-atâtea ori am simțit nevoia
Să mă salvez cu un plural al majestății
Și n-am putut și unii dintre voi
Au numit, prostește,
Această care mi s-a întâmplat,
Egoism.

Și nici nu am blestemată
Răceala de cuget
A șefului de cadre
Care iubește-n taină,
În vreme ce acționează
Cu dosare și referințe de tot felul
Împotriva tuturor iubirilor și a tuturor celor
Care iubesc.

Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei
Desuet și expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilințelor,
Și al tuturor așa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.

Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecții de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată și impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veți supăra pe copii voștri
C-au luat note mici
La lecția "Poezia lui Adrian Păunescu",
N-ați fi azi în stare
Să mă ucideți
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii voștri, ci voi ați putea rămâne repetenți.

Vă voi trece clasa,
Pe voi și pe femeile voastre,
În fața cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
Și pentru misterul care ne leagă.
Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veți supraviețui în poezia mea,
Și poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin hotărâre a Consiliului de Miniștri.
O, bieții mei prieteni!

Scriu poezie de dragoste
Și știu că n-am nici o șansă
În timpul vieții mele.
Sunt făcut să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniția, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în orașul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeți
Întrucât primaria e plina de funcționari.

Teatral, teatral, într-adevăr,
Și rugindu-vă,
Implorindu-vă,
Ordonidu-vă:
Pace și dragoste
Și dacă sunt pe lume și dragostea, și pacea
Va fi și Truda de-a le păstra.
Bucurați-vă că mai aveți
Poeti din acest os,
Păsări de această marcă,
Împulsuri în această direcție.
Bucurați-vă, bucurați-vă, plângând,
Că în vreme ce voi mă credeați surghiunit
În sintaxa unei singure orientari,
Să lucrez ca orbetele
Pentru infățișarea voastră festivă,
Eu iubeam și scriam
Poezie de dragoste.

Iar pe voi, frații mei tineri,
Pe voi, care mă veți ciți crezând
Că veți avea ceva de învățat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariați prea mult
Pe această iluzie.

Nimic nu se învață de la nimeni
Până când nu înveți acel lucru
Din propria ta experiență.
Voi mă veți iubi
Abia după ce
Veți ajunge-n situația mea.

Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e inițiere,
În versurile mele nu veți găsi
Descrise somptuos
Pozițiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.
O, nu. Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenușă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luați această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.
Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreață cum e
În scriitura pe care au învățat-o,
Dar abia așteaptă să coboare
Dupa ce și-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
În sală pe fiecare-l așteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriță.
Vai, eterna contradicție
Dintre artă și viață!

Nu vă luați după spusele mele, ci după cele scrise
Citiți cartea mea
Când viața v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenția să vă învăț nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenușa distrugerii mele
Cenușilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iarăși Lumea.

Și când veți vedea
În fața ochilor voștri arzând de iubire
Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
Câmpiile și fabricile,
Oamenii și munții,
Păsările și peștii,
Bibliotecile și spitalele,
Mormintele și bisericile,
Nu pregetăți, aruncați-vă hainele de pe voi,
Îmbrățișați-vă, sărutați-vă,
Și pentru că pământul e rece,
Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbați ai armatelor,
Sfărimând ochelarii grețoși ai generalilor,
Fără nici o rușine,
În numele singurei religii care ne unește,
Credința în continuitatea speciei umane,
Iubiți-vă,
Iubiți-vă pe tunuri!
Concediați tunarii
Și dezamorsați obuzele
Și dați-ne acest prim și netrecător
Semn al păcii universale.

Iubiți-vă,
Iubiți-vă pe tunuri!
Iubiți-vă până le veți hodorogi,
Până le veți scoate din funcțiune,
Iubiți-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveți în mâini,
Actele voastre, banii voștri, oglinzile,
Chiar și această carte care nu are decât meritul
Că aparține unui om
Care în viața lui, deși n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit și n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiției umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Și cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeția mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!

poezie celebră de
Adăugat de SuperproverbSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Da, e foarte frumos să vă iubiți, dar să vă amintiți că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi și abia în final relația voastră. Așadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiți împreună cel puțin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeți la fiecare sfârșit de săptămână, dar chiar și atunci faceți astfel încât Prezența, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriți, puteți locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriți să ucideți dragostea veți face din ea o afacere, o să vă mutați de la început împreună sau și mai rău vă veți căsători și totul se va duce ușor, ușor de râpă fără ca măcar să bănuiți. Pentru că mintea tare se mai grăbește la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" și din atâta "dragoste" care aduce cu ea și bucătăria, despărțirea este inevitabilă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Această dragoste

Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
și urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
și-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
și totuși sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâția
și-i face să vorbească
și-i face să blesteme
această dragoste păzită
pentru că noi o păzim
această dragoste
hăituită, rănită, călcată
-n picioare, isprăvită,
negată, uitată
această dragoste-ntreagă
atât de vie încă
și însorită
este dragostea ta
este dragostea mea
a celui care-a fost
acest lucru pururea
altul
și mereu neschimbat
la fel de-adevărată ca o plantă
și ca o pasăre vibrând
caldă și vie ca vara
noi amândoi putem
să mergem și să ne întoarcem
putem să uităm
pe urmă s-adormim
să ne trezim, să suferim,
să-mbătrânim
să adormim din nou
sau să visăm la moarte
să ne trezim surâs și râs
să-ntinerim
dragostea noastră rămâne
îndărătnică asemenea unui catâr
vie ca dorința
și crudă ca memoria
stupidă ca regretul
și tandră precum amintirea
rece ca marmora
frumoasă ca ziua
fragilă ca un prunc
surăzând ne privește
și ne vorbește fără cuvânt
și o ascult tremurând
și strig
și strig pentru tine
și strig pentru mine
rugându-mă de ea
pentru tine pentru mine pentru
toți cei ce se iubesc
și care s-au iubit
da îi spun dragostei
pentru tine pentru mine și pentru toți
ceilalți
pe care nu-i cunosc
rămâi acolo
nu te clinti
nu pleca
noi care suntem iubiți
noi te-am uitat
dar tu nu te uita
noi nu te-avem decât pe tine pe pământ
nu ne lăsa să înghețăm
mereu mai departe mereu
oriunde-ai fi
dă-ne iar un semn de viață
mult mai târziu din marginea pădurii
din pădurea memoriei
țâșnește deodată
întinde-ne mâna
salvează-ne.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba franceză.
Este disponibilă și traducerea în italiană.

Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă

N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de ușa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o șandrama izolată fonic în care aș fi putut să țip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alții,
Pe cei care, simțind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferință.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligații contractuale.

Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună și de soare,
De un potop care să-mi acopere și încețoșeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăiești îndeajuns de mult și ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinți în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidență rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală și pe trăgaciul rece-al unei arme.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mircea Eliade

De ce ți-e teamă de trecutul meu? Înțelege-mă, nu există nimic; n-am nimic de uitat pentru că nu există nimic... Tu știi prea bine ce vreau să spun. Poate mai există și altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim încă să-l descifrăm... Nu e vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu există și altceva; care să plece tot de aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să explic. Nu înțeleg nici eu. S-ar putea să fie totuși o ieșire, pe care noi n-o vedem...

în Noapte de Sânziene (1971)
Adăugat de Moldovan SorinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...

... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Natura este o carte deschisă zilnic în fața voastră, și puteți învăța din această carte minunile înțelepciunii veșnice pe care Creatorul le-a înscris pe fiecare piatră, pe fiecare floare, pe fiecare stea. Dacă ochii voștri nu văd și urechile voastre nu aud, înseamnă că sunteți încă ocupați cu niște activități inutile și chiar nocive. Veți spune că aceste activități vă plac. Din nefericire, ceea ce vă place nu este mereu benefic pentru evoluția voastră. Când vă veți decide să sacrificați anumite plăceri obișnuite, veți degaja niște forțe formidabile: ochii și urechile voastre se vor deschide și cartea naturii vi se va revela. În fața anumitor probleme ale vieții, voi spuneți: "Eu sunt incapabil să le rezolv, de ce?... Alții reușesc!" Pur și simplu, fiindcă plăcerile ce le căutați vă întunecă privirea și vă lasă fără forțe: nu vă mai rămâne nimic pentru urechile și ochii voștri interiori. Eliberați aceste forțe și ele vă vor trezi centrii spirituali, în înalt.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.

Era atât de firesc acest sentiment de dragoste pentru poporul meu, atât de firească dorința de a-i închina rostul principal al vieții mele, încât nici prin gând nu-mi putea trece, și nimeni altuia atunci, că pentru dragostea și munca mea dezinteresată pentru poporul meu voi putea suferi odată nu numai o închisoare de cinci ani, o ostracizare de alți zece ani și o nesocotire și oprire a activității mele științifice, care putea să fie încă folositoare științei românești.

în Amintiri și reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Înainte de vreme

De ceva vreme nu te-am mai simțit –
Nici în farmecul nopții, nici în razele
Celei ce-nsemna odată clipele...
Acestei inimi care încă n-a-'mpietrit!

Încă mai simt cum bate-a dragoste,
Chiar dacă nu mai bate pentru tine!
Deși credeam că nu își mai revine,
Uite-mă-aici: trăind tot o poveste...

O poveste care-i tot despre dragoste,
O dragoste care – ghici, ce? S-a stins!
Despre un vis frumos ce-a fost învins,
Dar care... încă ne mai urmărește!

Cum am putea să nu avem regrete?!
Doar știi și tu ce am trăit, – a fost –
Și cât de tragic s-a sfârșit și fără rost...
De nici n-ai spune c-am iubit cu sete!

poezie de din Începuturi (23 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între Ofiucus, Șarpele și Cumpăna, sub primele două constelații, la orizont, veți găsi Scorpionul. De altfel, alfa din Scorpionul sau Antares e o stea care nu prea poate fi trecută cu vederea, deoarece, după ce că este una dintre stelele de mărimea 1, mai are și o culoare roșiatică cu totul, ceea ce nu veți mai găsi la nici una dintre stelele cele mai strălucitoare. Numai μ din Cefeu e mai roșu decât Antares, dar această stea e prea mică și trece neobservată, pe când Antares cu focul lui atrage privirile tuturor. Dar și forma constelațiunei e una dintre cele mai frumoase; veți pricepe lesne pentru ce anticii i-au dat numele de Scorpionul.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Acesta nu este un poem de dragoste

Nu e descătușarea unei iubiri,
ușurarea pe care moartea o dă uneori,
risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le aștepți dar vin oricum
când nu mai contează
și nu te mai ating.
Acesta nu este un poem de dragoste,
dragostea rabdă toate, urcă pe umerii rugăciunii,
înalță copilăriei zmeie din nisip.
Nu știu să iubesc. Nu știu să nu iubesc.
Uit să te uit și nu uit umbrele pe care ochii tăi le aruncă peste bord
odată cu năframa roșie a înserării
când toate dor și nu mă doare
să te văd țintuit în lume când lumea e o corabie fără vâsle
să botezi neștiutele poeme după tine
dar să te lepezi de oameni,
de nimicurile lor,
de pământul de sub tălpile mele.
Nu dau bani flămânzilor din suflet
nu hrănesc gura anilor seci
sunt cenușă și mă șterg din anotimp
sunt cer și trăiesc din leșul iubirilor
se va vorbi despre noi cum alipeam cioburi
și ele prindeau viață mergând sub pământ.

Azi am plecat și ziua m-a urmat cuminte
nu aveam semințe în pumni nici lacrimi să le ud
nu aveam nimic al meu când te-am cunoscut
doar crucea ca o brazdă peste singurătate
și lemnul ei plângea în mine
plângea și nu puteam să opresc poezia
curgând pe mirul frunții.
Tu nu știi sau poate tocmai pentru ca știi, taci și te lepezi de cuvinte
sunt mici și bat surd în geam, bat surd în lumină
fereastra morților s-a aburit înăuntru îngerul culege vise
sunt mai frumoase oasele lor,
sfinte încă, plămadite din dor.
Timpul trece care încotro apucă o pâine și colțul ei alunecă în mâinile copilei
Iartă-mă, mamă, când plecam de lângă tine,
umpleam plămânii cu joaca și te uitam
cu grija pe umeri
Acum să nu-mi pleci odată cu bulgărele desprins din lună
odată cu dragostea nepoemelor mele.

Aceasta nu e rugă de seară
Dumnezeu știe că îl chem rareori dar El vine,
vine pentru tine.

I-am spus zilei să îl aștepte în genunchi
cu soarele în palme și ea mi-a aruncat firimiturile acestea de poem
pe care nu-l voi numi nicicum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Dragostea este stăpână

Dragostea este cea care stăpânește toate lucrurile;
Sunt întru totul stăpânit de dragoste.
Din pasiunea mea pentru dragoste
M-am fărâmitat dulce că zahărul.
Oh, vânt furios, sunt singurul pai din calea ta;
Cum aș putea să știu unde voi fi suflat pe mai departe?
Oricine se laudă că a făcut un pact cu destinul
Se dă de gol ca prost și mincinos;
Cine dintre noi nu este decât un pai în furtună?
Cum poate cineva să facă un pact cu un uragan?
Dumnezeu își lucrează pretutindeni vasta înviere;
Cum am putea să pretindem că acționăm din voia noastră?
În mâna dragostei sunt ca o pisică într-un sac;
Uneori dragostea mă înalță în aer,
Uneori dragostea mă aruncă în aer,
Dragostea mă tot învârte în jurul capului său;
Nu am pace, nici în lumea asta, nici în alta.
Iubitorii de Dumnezeu au căzut într-un râu învolburat;
Ei s-au predat din voia lor poruncilor dragostei.
Asemeni roții de moară se rotesc, noapte și zi, zi și noapte,
Se învârt și se tot învârt, mereu, strigând.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Khalil Gibran

Iubiți-vă unul pe celălalt

V-ați născut împreun㠖 și veți fi împreună pentru eternitate.
Veți fi împreună când aripile îngerului morții vă vor spulbera zilele.
O, veți fi împreună chiar în tăcerea memoriei lui Dumnezeu.
Dar lăsați puțin spațiu în îmbrățișarea voastră,
Pentru ca briza paradisului să danseze între voi.

Iubiți-vă unul pe altul, dar nu puneți lanțuri iubirii:
Lăsați-o să fie o maree unduitoare între țărmurile sufletelor voastre.
Umpleți-vă paharele unul altuia, dar nu beți dintr-un singur pahar.
Dăruiți unul celuilat din pâinea voastră, dar nu mâncați aceeași pâine.
Cântați și dansați împreună, și fiți veseli, dar lăsați-l întreg pe celălalt,
Până și strunele lăutei sunt singure, deși vibrează la aceeași melodie.

Dăruiți-vă inimile, dar fără să fie prizonerele celuilalt.
Numai brațele vieții pot cuprinde inimile voastre în întregime;
Și stați împreună, dar nu prea aproape:
Coloanele templului nu sunt lipite,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra altuia.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Și n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.

Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum să fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.

Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!

Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!

Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...


Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dar dragostea nu face casă bună cu marinăria, ascultați-mă pe mine, știu ce spun, nu vorbesc din cărți, ci din experiență, am văzut destui supărați din dragoste care au vrut să se arunce din vârful catargului fiindcă Penelopele de-acasă nu au mai avut răbdare și s-au plictisit să stea, vorba vine, în fața războiului de țesut. Femeia e femeie, așa după cum bărbatul e bărbat – luați banalitatea asta așa, de-a dreptul, exact cum o livrez, dacă o veți desface foaie cu foaie, așa cum faceți cu o ceapă, veți pricepe imediat ideea –, nimeni nu poate sta singur cuc mai multă vreme, legea firii începe să se zvârcolească precum un șarpe în stomacul tău. Despre singurătate s-au spus multe, de-a lungul timpului, fiecare deștept a avut ceva de spus și de scris. Eu spun doar atât – singurătatea te tâmpește.

în Haifa și surâsul Iwonei (27 august 2018)
Adăugat de crislisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scumpei mele soții care a devenit o stea

Zilele și nopțile mele nu mai sunt timp
ci strigăt și dangăt și vuet,
de când ai plecat, de când n-am uitat
mișcările tale și chipul de icoană.

bolnav de singurătate, am rămas aici
așteptând să ne reîntâlnim, dragostea mea
nepieritoarea mea dragoste

nimeni și nimic nu te poate înlocui
ai devenit o stea și mă luminezi
atunci când șarpele întunericului
se așează la picioarele mele

te rog să mai fii puțin răbdătoare
până voi veni lângă tine
dragostea mea nepământeană
lumina mea de stea.

poezie de din Scrisori de dragoste
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.

Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.

Viola De Lesseps (vorbind cu doica sa): Eu o să am poezie în viața mea. Și aventură. Și dragoste. Dragoste mai presus de toate. Nu... nu postura artistică a dragostei, nu jocuri vesele și poetice care sunt sursa de amuzament al unei serate, ci dragostea ce-i... mai presus de viață. Dificilă, de nestăpânit - precum zarva din inimă, fără să poți face nimic, în pofida ruinei sau extazului. Dragoste cum n-a mai fost niciodată văzută într-o piesă.

replică din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori

Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii

Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori

Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște

Și când spun toate astea, imaginați-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta

Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creatura rațională este legată prin dragoste de Creatorul ei și doar legătura dragostei îi aduce împreună cu atât mai fericit cu cât este mai puternică. De aceea, pentru a fi din ambele părți o unitate nedespărțită și o înțelegere perfectă, este dublu nodul făcut din dragostea de Dumnezeu și dragostea pentru aproapele, astfel încât prin dragostea de Dumnezeu toate să fie atașate de unul singur, iar prin dragostea de aproapele toate să devină între ele una, pentru ca ceea ce fiecare nu ar percepe din acest unu la care sunt toate atașate să poată fi avut mai deplin și mai desăvârșit în celălalt, prin dragostea față de aproapele, și pentru ca binele tuturor să devină în întregime al fiecăruia în parte.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Didascalicon. Editie bilingva" de Hugo de Saint-Victor este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.67- 25.99 lei.
Cornelia Georgescu

Nick: Așa-i mult mai bine. Mă bucur, Lucian, pentru decizia înțeleaptă pe care ai luat-o la timp. E bine că știi să te descurci în asemenea situații, că ai o anumită autoritate asupra lor, deși n-aș fi crezut, după felul în care te porți de obicei cu colegii tăi...
Lucian: Sigur, Nick... Prieten, prieten; coleg, coleg; dar în cazurile de strictă necesitate, sunt totuși comandantul lor, iar ei trebuie să înțeleagă acest lucru și să-mi dea ascultare, atunci când e nevoie.
Nick: Bine, Lucian. Perfect! Iar când ne vom întoarce la nava voastră, vă veți lăsa cu toții armele pe care le aveți acolo; toate armele... Și nu le veți mai lua niciodată asupra voastră, pentru că aici, pe această planetă, nu veți avea niciodată nevoie de ele, nici în oraș, nici în pădure, nici în altă parte. Trebuie să înțelegeți acest lucru, vă rog!
Lucian: Desigur, Nick. Regret cele întâmplate și-mi cer scuze în numele meu și al colegilor mei. Promit că nu se va mai repeta. Te ascultăm și ne supunem condițiilor tale.
Nick: În regulă, Lucian. Așa este, într-adevăr, mult mai bine! Iar colegii tăi ar trebui să-ți mulțumească și să înțeleagă că după acest mic incident, numai datorită ție rămânem în continuare prieteni.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook