Ion Brad, autorul volumului "Ecce tempus"

Operele, de exemplu-s
Moduri de-a pleda pro domo.
Citind cartea Ecce tempus,
Nu pot zice... ecce homo!

epigramă de Constantin Trandafir din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate până la capăt. Homo homini lupus: ecce homo!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună-voinţa de-a fi slab: ecce homo!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo - Spune întotdeauna "Ecce Homo" când intră pe uşă cel pe care-l aşteptai.

Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierd momentan legătura cu viaţa

Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverşi,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în linişte
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfăţişez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleşniţe, afuriseli,
Nu mă luaţi drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,
Când fug goale şi femeile coapte,
Cu Dionysos mă înţeleg,
Dar cu adjunctul-berbec?
Am văzut de-a lungul vieţii oameni
Cu umeri înguşti, cu minte largă,
Oameni cu umeri largi, minte îngustă,
De langustă.
Astăzi pietrele străjuiesc morminte goale,
Sufletele rătăcesc în spaţii şi rotocoale,
Trupul- în circuit material al naturii,
Râsul meu – hohotul pădurii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot rar se zice "Ecce homo"

Ca Diogene, prin Antichitate,
Scrutez cu lupa mărunţei ciudaţi,
Da-n şirul nesfârşit de candidaţi
Eu nu disting vrun OM, o somitate..

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ecce homo"

De i-ai făcut vreun rău, nu strică
Să-i ocoleşti, o vreme, faţa -
De-i faci vreun bine, fie-ţi frică:
N-o să ţi-o ierte toată viaţa.

epigramă de Sorin Pavel din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

De isteţ
Ce era el
Dădea start
La sarabanda
Site-urilor
În fiecare
Dimineaţă
Exponent
Al înţelepciunii
Juvenile
Bun de pus
În vitrina
Geniilor de soi
Bun de completat
Un arbore
Genealogic
Peste orizonturi
Reper motivaţional
Pentru viitor.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc.: o lume plină de mărunţişuri. Ecce... Terra!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit de atâtea cercetări zadarnice, hotărâsem să-mi ard manuscriptul; dar tocmai când mă pregăteam să dau flăcărilor rodul ostenelilor mele de şase luni, m-am gândit şi la voi, preaiubiţii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele şi partidele, şi am zis ca strămoşul nostru Pilat: "Ecce homo" sau "Iată oamenii mei"!

Nicolae Filimon în Ciocoii vechi şi noi, Dedicaţie (1862)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Ah, visul cum mă coace
Şi setea cum mă scurmă,
Cu mreaja de fantasme,
A zborului din urmă...

În spinii nedreptăţii
Şi crucea de căinţă,
Trist licăre lumina,
Din biata conştiinţă...

Cum sângeră sub teascuri,
Cu strugurii mâniei,
Amarul muncii drepte
Şi fructul omeniei...

Nădejdii dintr-o oră,
O lună sau un an
Se-nchid în carapce,
De mituri şi slogan...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Flămânzi de putere...

Observ cu tristeţe că lumea de azi,
în care câinii celor bogaţi
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
şi confuză,
pierdută în mizerie
şi disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.

poezie de Camelia Opriţa din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce tempus

Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporeşte subţire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.

Tinere sînt încă, tinere toate popoarele -
eu, fiul lor, cît de bătrîn!
Munţii mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am să-i îgîn.

Fosforul şi apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarţă în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obşteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Natura-şi plânge fiul înfăşurat în ceaţă
şi copleşit de apa ce-n abundenţă cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenuşă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
şi-n neputinţă - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineaţă se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de Ionuţ Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resuscitarea... divinităţii, prin sustituirea subiectului ontologic: ecce hiperhomo!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nebunia maselor se clădeşte pas cu pas.

Întâi dezbrăcatul până la lenjerie, apoi de tot.
Întâi abandonarea cititului, apoi renunţarea la gândire.
Întâi credinţa naivă, apoi fanatismul religios sau ideologic.
Întâi ura şi discriminarea, apoi omorul.

Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci nişte trepte (sau să le cobori). Şi în prostie e nevoie de perseverenţă, de gradaţie. Ecce homo.

poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo!

A fost un trup şi-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluţiei flecare
când îngerul pe garduri trâmbiţa
şi cerul se făcuse parcă rană
prin care muştele suiau de zor
vărsându-şi murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
şi dintr-însul moarte să mi-o scoţi
ştii cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameşi, curve şi netoţi!

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucul este o specie umanoidă nouă, Homo degeneratus (omul degenerat), cu sinonimele: Homo agrammaticus (omul agramat), Homo atheus (omul ateu), Homo avarus (omul avar), Homo demagogus (omul demagog), Homo duplex (omul duplicitar), Homo egocentricus (omul egoist), Homo ferox (omul feroce), Homo hypocritus (omul ipocrit), Homo ignorans (omul ignorant), Homo ilogicus (omul ilogic), Homo inanimis (omul fără suflet), Homo ireligiosus (omul nereligios), Homo mendax (omul mincinos), Homo necans (omul ucigaş), Homo sanguinis (omul sângeros), Homo vindictus (omul răzbunător). Specia Homo degeneratus a degenerat din specia Homo sapiens subspecia sapiens (omul înţelept sau omul inteligent) şi n-are nici conştiinţă, nici suflet, nici remuşcări. Multiplele sinonime ale lui Homo degeneratus arată doar o parte dintre trăsăturile definitorii ale acestei specii.

George Budoi în Politică şi politicieni (14 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului şi caricaturistului Al Clenciu după ce a afirmat că îşi alungă insomnia citind operele mele

De vrei să dormi fără belele
Îţi dau un sfat: nu mă citi!
Că tocmai operele mele
Îţi declanşează insomnii...

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce

Câte vieţi au trecut
de la moartea
Lui Dumnezeu
Domnule Nietzsche
Îţi prieşte sau nu
gustul posterităţii
Ai avea chef să mori
pentru
supraomul contemporan
Ori
te-ai obişnuit
cu moartea-n doi
Tu şi Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan din Cărţile poştale ale melancoliei (14 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!