Unuia

Natura n-ar fi fost ingrată
Prin jocul ei nesăbuit,
De ne-anunţa printr-o erată
Că te-a lăsat neisprăvit.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei A...

Ţi-am cunoscut, pe vremi, făptura
Cu-atâta delicata poză,
Dar ce ingrată fu natura
Să te transforme-ntr-o batoză.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui matematician

Dacă tratai şi-nsurătoarea,
Algebric, prin formule rare,
Ai fi găsit că viitoarea
A fost pe vremi şi fată mare.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată

În veştile vremii mereu o erată.
Ziarele plâng cum n-au plâns niciodată!

Coloane întregi ne tot dau de ştire
Cum zilnic se umplu de zor, cimitire.

Şi n-ar fi exclus să aflu odată
Cum vremile însele devin o erată.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspectorului general "Bujor"

Un bujor e-o floare rară
Prin tradiţie străbună,
Da-n inspecţii de prin ţară
Cam miroase-a mătrăgună.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea la joc este de felul ei labilă. În fiecare clipă, viaţa obişnuită poate reintra în drepturile ei fie printr-un şoc din afară, care strică jocul, fie printr-o încălcare a regulilor, fie din interior, printr-o discontinuitate a conştiinţei ludice, printr-o deziluzie, printr-o trezire la realitate.

Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de rAzVaN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduiei G.

Un parfum de tuberoză
Fu amorul tău subtil;
Dar când să-l traduci în proză,
Ce surpriză! Un copil.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui F. S.

La unii indivizi, prostia
E doar metresă mai intimă;
La tine, bate-o-ar pustia,
E chiar nevastă legitimă.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţii

Ce bun prieten e o carte,
Dar totuşi cât e de anost,
Când s-a-ntâmplat să aibă parte
Să cadă-n mâna unui prost.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui B. D.

Amicii cei mai buni, bădie,
Nu cred să-ţi fi rămas datori
Când ţi-au turnat, în căsnicie,
Vreo patru-cinci moştenitori.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stareţului mânăstirii

Se-ngrijeşte, ca un taică,
Fără nici un gând păgân,
Ca să-şi aibă, orice maică,
Cel puţin un prunc la sân.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cap impozant

Ce cap măreţ, ce poză-adâncă,
Pe lângă orice cap de rând!
Păcat că-n somnul lui de stâncă
N-a scânteiat măcar un gând.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Lupu

Ştiam că lupul, din păcate,
Cel mult, cam urlă a pustie,
Dar nu ştiam de-un lup că poate
Să urle şi-a demagogie.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moto

Slăvită fii de-a pururi, tu, prostie
Că-n labirintul tău cu-atâtea rame,
M-am îmbătat de-atâta veselie
Şi ţi-am durat atâtea epigrame.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază ingrată

Vai, ce ingrată ipostază,
Deşi nicicând n-am fost un crai,
Azi multe fete îmi cedează,
Dar numai locul în tramvai.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 8 (februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu erată

"Alba ca zăpada", reactualizată,
Are în anexă şi-o simplă erată,
Corectura spune că-s opt pitici, cică
De când la "duduie" s-a dat... Mutulică!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui obraz

Când cu obraz atât de tare
Trecuşi eforturi foarte grele,
Nu ne-ar surprinde vreo mirare
Să ni-l oferi pentru... pingele.

epigramă de Iancu Stroescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nesăbuit

Nesăbuit. Insensibil la sfaturile noastre.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ţi chiar prin răni simţirea,

Ai deschis uşile din tabernacul
Şi ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântăreşte
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfinţeşte,
Îţi voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristeţea converteşte,

Eu sunt copacul, şarpele şi Eva.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere
În destin
El şi-a redobândit
Conştiinţa umană
Prin metempsihoză.
Şi-acum râde de mine
Care nu pot nici eu
Să nu plâng de soarta mea
Ieşită din hristoavele profetului,
Luând-o razna pe străzi,
Sub roţile autobuzelor,
Eu tot de-a viaţa mă joc
Dar altfel.
În contopire cu Terra
M-am lăsat
De sportul lui Icar.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de n-ar fi fost...

Şi de n-ar fi fost Eminul, să ne mângâie pe frunte
Cu poemele-i albastre şi cu geniul prins în plete,
Poate, c-am fi fost orfanii limbii noastre,-n nopţi cărunte
Azi, orbecâind prin neguri printre vise violete.

Şi de n-ar fi fost Cuvântul, prins în dragostea lui mare
(Fericit a fi şi pâine, dar şi apă cristalină),
I l-am fi trimis din raiuri, flori de câmp la cingătoare
Cu mireasmă de altare, irizări de opalină.

Şi de n-ar fi fost Poemul, inimă de Românie,
Sângerând de dor de codri şi de zbor până la stele,
Am fi inventat Poetul, să ne cânte-n poezie
Cu vioara lui Enescu, Rapsodia în atele.

Şi de n-ar fi fost!... O, Doamne, ce săraci treceam prin viaţă,
Neştiind ''iubi în taină'', ''printre stânci din piatra seacă''!
Te-aşteptăm, din nou, Emine, printre zorile de gheaţă,
Să ''răsai asupra noastră'' şi de dor să ne mai treacă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!