Și de n-ar fi fost...
Și de n-ar fi fost Eminul, să ne mângâie pe frunte
Cu poemele-i albastre și cu geniul prins în plete,
Poate, c-am fi fost orfanii limbii noastre,-n nopți cărunte
Azi, orbecâind prin neguri printre vise violete.
Și de n-ar fi fost Cuvântul, prins în dragostea lui mare
(Fericit a fi și pâine, dar și apă cristalină),
I l-am fi trimis din raiuri, flori de câmp la cingătoare
Cu mireasmă de altare, irizări de opalină.
Și de n-ar fi fost Poemul, inimă de Românie,
Sângerând de dor de codri și de zbor până la stele,
Am fi inventat Poetul, să ne cânte-n poezie
Cu vioara lui Enescu, Rapsodia în atele.
Și de n-ar fi fost!... O, Doamne, ce săraci treceam prin viață,
Neștiind ''iubi în taină'', ''printre stânci din piatra seacă''!
Te-așteptăm, din nou, Emine, printre zorile de gheață,
Să ''răsai asupra noastră'' și de dor să ne mai treacă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.