Muză

Gingaş trece-n nefiinţă
iarna cu-aer de consoartă.
Cu mânuţe de domniţă
primăvara mă întartă.

Învelită-n mii de muguri
se desfată-n ceru-albastru
şi se-nalţă în amurguri
cu-a ei sâni de alabastru.

Ca un pictor mă avânt
să o prind cât e virgină,
dar ţâşnind ca din pământ
ea se mută pe-o stamină.

Mă întreb a câta oară
mă întorc l-astă bacantă
cu parfum de domnişoară
şi capricii de amantă.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Teacă şi cu-a lui consoartă

Moş Teacă şi cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineaţă:
El armele care dau moarte,
Ea armele care dau viaţă.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

bacantă

Bacantă (amfibrah)

Vestită amantă de sex traficantă.

monostih de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Bună ziua domnişoară
te aştept cu flori în gară
întro lungă zi de vară
trenul stă să nu apară
bună ziua domnişoară...

Sara bună domnişoară
mă îmbăt cu apă chioară
sper să nu fie gargară
trenul a venit de-o oară
eu te-aştept deşi e sară...

Mai stau doar o oră-n gară
scumpă floare domnişoară
de nu vii în astă vară
dragostea poate să moară
ziua bună domnişoară...

Timpul nu aşteaptă, zboară
şi... vezi bine, bunăoară
mai plecă un tren din gară
ştiu şi pentru-a câta oară
scumpă floare, domnişoară...

Ziua bună, domnişoară
eu te-aştept cu flori în gară!...

poezie de Gheorghe Gurău (8 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

amantă

Amantă (amfibrah)

Bacantă, ajunsă-ntr-un cuplu o placă turnantă.

monostih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantă

O modernă bacantă.

monostih de George Drăgescu din revista "Epigrama", nr. 47 (martie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen

Prea frumoasa domnişoară
Iar a dat la facultate...
(Peste-un ins - a câta oară?
Şi cu bani, şi... în etate!)

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile fizicii

Cum azi virtutea e-n vacanţă,
Constat, a nu ştiu câta oară,
Că îngerii spre cer se-nalţă,
Iar paraşutele coboară.

epigramă de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A câta oară?

A câta oară viaţa lui Cristos
aşterne iarăşi flori în ramuri vechi
şi cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile şi cicori,
un rai ce-mparte veşnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Şi Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-aşteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Şi tu nu strigi: Rabuni! şi nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Şi tu ştii pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin uşa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ţi dea dovezi,
te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,
ci puneţi mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ţi-astupi şi ochii să nu vezi.
A câta oară El te-aşteaptă blând,
cu pâini şi peşti ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana şi nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău
să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.
Nu înţelegi că, totuşi, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Şi noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă primăvară

Renaşte primăvara iar în mine
Şi mă-nnoieşte pentru-a câta oară!
E-un suflu de-nviere‎ ce revine,
E-acea speranţă ce nu vrea să moară.

Renaşte primăvara ‎iar în mine
Şi-ncet topeşte lespezile gheţii,
‎Mă-nvăluie lumina şi mi-e bine,
Simt calda-mbrăţişare a vieţii.

Renaşte-n mine iarăşi primăvara,
‎De cânt şi ciripit tresaltă zorii,
‎Un greier slab îşi ţârâie vioara,
Sub curcubeu se împăcară norii.

Renaşte primăvara iar în mine,
Nevinovaţi, pe pajişti, zburdă mieii,
Doineşte lin zefirul pe coline
Şi mă îmbie la visare teii.

Vreau verdele să-mi bucure privirea,
Să uit de valea tristă, cenuşie‎,
‎Dar mă grăbesc să-mi împlinesc menirea:
‎Din muguri să-nfrunzesc cu gingăşie,

‎Să-mbobocesc o floare albă-aleasă
Şi să-nfloresc la marea sărbătoare,
‎Când îmbrăca-voi haină de mireasă,
În primăvara cea netrecătoare.

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (23 martie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc de ieri,
Te iubesc de azi,
Te-am iubit întruna
Şi te voi iubi mereu
Şi de vreai să fii iubită
Să iubeşti şi tu eu vreau.

Un lung sărut pe buze-ţi dau
Şi îţi întind o floare.
Zâmbetul tău ce-mi dai acum
Ce şarm, frumos şi unicum.
Sărut mai jos m-ating de gât
Şi simt miros ce mă înfioară.
Privirea ta şi ochii tăi căprui
Nu-i dau la nimeni, nimănui
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

Aplec privirea-n jos, ce sâni drăguţi
De te doboară-n dată,
Dar să-i şi mai atingi acum
Poţi şi să uiţi de toată lumea-ntreagă,
Ei vor cuprinşi şi strânşi de braţe
Sărutaţi din când în când
Şi să aibă lapte.
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

Vreau să te văd mai des, să-mi fii aproape
Să simt căldura ta în exces
Aşa cum ştii s-o dai tu-noapte
Te vreau aici, te vreau acum, te vreau acum
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

poezie de Mihalachi Veaceslav (2011)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi muguri

Gândurile, de obicei
încolţesc în ferestrele
iernii, odată cu iarba
trezită de un soare plăpând
şi timid.
Apoi, gândurile
încet se-nalţă,
încep a le creşte muguri,
odată cu ale pomilor
primăvara...
Mugurii încep a gângăvi
ca nişte copilaşi,
iar gângăvitul se transformă
în chicote de bucurie,
estompând parfumul
dulce al primăverii...
Se scutură petalele...
rămân şi cresc fructele,
s-aşează gândurile...
se pârguiesc în cuptorul
încins verii.
Vine toamna,
culegem fructele şi le
savurăm aromele.
Ne reculegem gândurile...
În cele din urmă, vine iarna
şi totul intră-n amorţire,
odată cu gândurile noastre...

poezie de Ioan Friciu (17 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţiune a la "Rică"

Inima-mi e ambetată
De amore, domnişoară,
Ştiţi, iubesc întâiaşi dată
Pentru-a nu ştiu câta oară.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, amurguri...

Oh, amurguri violete...

Vine
Iarna cu plânsori de piculine...

Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...

Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...

Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.

Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...

Oh, amurguri violete...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guzganul P. - şambelan pe viaţă la toţi regii, capabil l-am văzut să-şi iscodească propriul fiu, pe viteazul meu curtean L. - cumnăţelul, de pot să spun aşa. Al sufletului meu idol, radioasa O. - şi mult iubita mea domniţă, a pactizat cu ei. Mă simt trădat, a câta oară?! Pe R. şi G. - falşi camarazi, i-au pus să mă spioneze; mă cred lunatic, dar aşa mi-e la-ndemână să-l dovedesc pe fratricid.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T3 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime pasagere

Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În faţa mea erea un mut cu o mută şi eu chior;
Mutul la mută din mîini bîţîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnişoară,
Aşai-i şi dragostea-şi mută şi chioară!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia care cântă, într-o noapte întunecată,
Şi mă simt de tine ruptă, şi-i sunt timpului amantă.
Îi sunt timpului fecioară cu dureri ascunse-n plete,
Pentru-a nu ştiu câta oară... mă simt plină de regrete!

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară fericire

Domnişoară fericire
Eşti aievea? Dă-mi de stire!
Vreau să-ţi fac un compliment,
cât sunt încă conştient.

Te văd rar şi-mi pari cam tristă.
Am să-ţi spun c-ai fost absentă,
deşi esti cea mai dorită,
dintre toate câte sunt
zâne dulci pe-acest pământ.

Eşti frumoasă şi râvnită,
de dispari în nemurire,
sau apari fără de ştire.

Domnişoară fericire,
eşti o clipă-n infinit,
cu parfum şi amăgire,
De mă vezi, să-mi dai de ştire!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri sufleteşti...

Mă întreb şi te întreb
Trăieşti? sau doar te mulţumeşti
Cel care eşti... ce să cred??
Vrei să primeşti? sau să dăruieşti?

Mai mult şi mai mult
Tu ce iubeşti?
Să fie sonor in acest film mut
Voi să ascult şi să mă mut în poveşti

Acele timpuri de demult
Când de nimic nu m-am temut
Mă învelea măicuţa în aşternut
Şi-mi spunea poveşti să le ascult

Eu nu ştiu acum cum de s-a putut
Să se transforme tot ce mi-a plăcut
În monştri ca în poveşti
Credeam că trăiesc doar in poveşti

Iarna a venit din nou
Să mă bucur de un cadou
Şi tot sper la Anul nou
Să nu mai disper, ci să fie totul nou

Prima oară este ca o primăvară
Când ceva nou întâlneşti
Îţi pare că iubeşti tot ce te înconjoară
Să iubeşti... este felul în care supravieţuieşti

Va rămâne totul ca la vară?
Trenul vieţii va deraia in gară?
A câta oară? călătoresc sau rătăcesc
Aş vrea să mă opresc... dar nu găsesc

Tocmai am ajuns in toamna vieţii
Şi părul să dăruiască poame mălăieţe
Şi firele de păr creţe să devină cărunte
Şi fruntea mea să se încrunte la cele mărunte

Singur desigur e frig ca şi iarna
In doi revii la viaţă, ca o primăvară
Doar regii stau in vacanţă toată vara
Aş iubi o Doamnă intr-o toamnă...

şi ospătarul in pahar vin toarnă...
simţirea hoţomană...
nu este de pomană...
ea se fură doar o tură...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!