Furia de a fi român (III)
Slăvită fie clipa, în care acest popor
A răsărit în lume ca apa din izvor!
Și-a străbătut veleaturi și scârbe și stihii
Dar casele și țara nu și-a lăsat pustii...
O! Blestemat e ceasul în care, fără spor,
Și-a așezat în frunte o coadă de topor,
Ce s-a ițit bicisnic, predestinat, pesemne,
Să își prefacă codrul în așchii și în lemne,
De foc sau de vânzare, la orice venetic,
Venit din depărtare la prețuri de nimic.
După viteji de seamă, astăzi, ne-a pus capacul
Un neica-nimeni, care, făcut-a pact cu dracul
Să ducă-această țară în iadul fără fund...
De fapt, sunt doi bicisnici: unu-ngâmfat și scund,
Iar altu-n fruntea țării, golan și crăcănat,
Hlizește-se întruna, la-al neamului oftat...
Rostește-se, adesea, un banc nefericit:
"Frumos este tărâmul păcat că-i locuit."
Dar cum s-aleagă, oare, acești creștini frumoși,
Conducători de seamă, din roi de mincinoși?!
Promit marea cu ciurul s-o care-n vârf de munte
Și unde nu sunt ape - promit să facă punte...
O, preafrumoasă țară, veni-va vreun soroc
Să-ți dea și ție, Domnul, o țâră de noroc?!
Căci prea bătut de soartă, de hoți și de nevoi,
Azi, ai ajuns cu fruntea nu-n țărnă, ci-n noroi.
Și ți-ai trimis la muncă, în lume prin străini
Pe fiii tăi... să fie umili pe bani puțini;
Nu știu cum ți-o fi soarta căci nu proorocesc
Cu bune și cu rele eu, totuși, te iubesc.
Știu că patetic sună, aceste vorbe, acum -
Când ce-au lăsat străbunii s-a prefăcut în scrum:
Tradiții și-obiceiuri, cuvânt bun și bun-simț
Ciuntite sunt de șmecheri și de-ai prostiei zimți...
Dar, poate că, odată, scăpați de-acești moroi,
Ce stau pe capul țării scăpa-vei de nevoi.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre tradiții
- poezii despre strigoi
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre prostie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre patrie, poezii despre munți, poezii despre iubire sau poezii despre Dunăre
Oh țară...
Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!
Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!
Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.
Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori să reînviu... Frumusețea splendorii!
Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Și nu vreau, decât singur, să-mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge... Pentr-o eternitate!
Deci îmi iartă, tu țară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rușine
- poezii despre înfrângere
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre simbolistică
- poezii despre respect

Mamă scumpă, țară scumpă
Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă și de Țară.
Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viață, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste și dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.
Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când șoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credință Țării mele.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre mamă, poezii despre lactate, poezii despre inimă sau poezii despre Pământ

* * *
Se întorc românii! Frica i-a chemat
Vor să moară-n țara lor, cum Domnul a lăsat...
Sunt străini de țară, de neam și pământ,
Au plecat străini în lume, țara și-au vândut.
Și-au lăsat copiii, lacrimi și suspine,
Au plecat românii noștri, oh, în țări străine.
Au uitat biserici, țarină și casă,
Au crezut că-n depărtare viața e frumoasă.
Nu mai îngenunche, rugile-n zadar,
Le rostesc în gânduri. Pâine - gust amar,
Le-au murit părinții, satul e pustiu,
Cerul țării plin de lacrimi, trist și cenușiu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre creștinism

România e acasă!
Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.
Sunt român în orice țară,
Unde viața nu-i ușoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,
Că am țara-ngândurată,
Ce-așteaptă ca mama-n poartă...
Și că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?
Sunt român și-n piept îmi bate,
Cât aș fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.
Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, și că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!
Sunt român cu dor de țară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vorbire sau poezii despre tată

Îmi amintesc și acum cu emoție clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a țării. Știu că la început nu înțelegeam cum tot pământul țării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puțin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că șesurile sunt verzi și dealurile galbene, că munții sunt bruni și apele albastre, că orașul nostru este un punct roșu și hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Și pentru ca jocul să fie și mai frumos, și mai captivant, învățătoarea ne-a spus să privim harta cu atenție și să observăm că țara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori așezat într-o vază: Marea Neagră.
Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre hărți, citate despre învățători, citate despre început, citate despre verde, citate despre roșu, citate despre oraș, citate despre negru sau citate despre munți
Doină
Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.
Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.
Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic binele-ți vor!
Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.
Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.
Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre Rusia, poezii despre votare, poezii despre timp, poezii despre patriotism sau poezii despre graniță

Ne plâng străbunii
Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri și dușmănie,
De viața noastră dată chezășie.
E tot mai plin pământul de sărmani,
De teroriști, de criminali și șarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprște, Doamne,-această cruntă boală!
Boala-i transfigurată-n pocăință,
Dar nu plecăm genunchiul cu căință.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorința lumii pentru libertate.
Dorința de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.
Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulți români plecați în lume...
Întoarce-te în țara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În țara ta întoarce-te și plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.
De s-ar întoarce Ștefan sau Corvin,
De-ar ști că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Și ne-ar salva de greaua întristare.
Și ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.
Noi azi ne vindem glia la străini
Și-a prins străinu-n țară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toții l-au prădat, l-au umilit.
Și în genunchi strămășii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre terorism sau poezii despre pocăință
Pastorală
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
timpul păstrează splendorile în glie
elixirul fericirii e stors din ciorchini
cântul și hora vibrează în călcâie
nunți alungă nori avari și străini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
roadele bogate se culeg din câmpie
la mese se cinstesc prieteni vecini
nația se-ndreaptă către veșnicie
văi și munți atrag mii de pelerini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
rondel de Floare Petrov
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zgârcenie, poezii despre vecini, poezii despre prietenie, poezii despre pelerinaj, poezii despre nuntă sau poezii despre nori

Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste

Scut și armă
Domnul Sfânt să ne iubească,
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor!
Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, frați ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste,
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de țară este
Și mai-tare acum în noi.
Și de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgați de voi în seamă
Astăzi știți voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvățăm!
Numai Domnul ne iubească
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Țara Românească, poezii despre sfințenie, poezii despre protecție, poezii despre pace sau poezii despre ocrotire
Parlamentul Rușinii Naționale (dominat de PSD) a încălcat Constituția și decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)
Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ți-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituția o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,
Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca și mai mult să îl sporească?
Ce fel de țară e aceea și cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul țării este reprezentat de infractori,
Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiți,
De cei ce legea n-o respectă și-n rele sunt așa hârșiți?
Ce țară oare e aceea, când de mulți ani neîntrerupți,
Chiar Parlamentul țării este reprezentat de mari corupți?
Ce fel de țară e aceea, ce fel e de democrație,
Când Parlamentul țării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când președinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoți obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (30 mai 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre parlament, poezii despre numere, poezii despre președinte, poezii despre descreștere sau poezii despre democrație

Scut și armă
Domnul sfânt să ne iubească,
Și-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste țara Româneasca
Și-al românilor popor!
Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară,
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi frați ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de țară este
Și mai tare-acum în noi.
Și de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgați de voi în seamă
Astăzi știți voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvățăm!
Numai Domnul ne iubească
Și-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste țara Românească
Și-al românilor popor!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
A noastră este țara c-o moștenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuți și astăzi, și mâine, și poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări
Nici țară fără lume, nici lume fără țări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunți la luptă, n-ai ce să mai aștepți
Nimica nu se face-n poziție de drepți
Să facem România prin toți și pentru toți
Un teritoriu liber de-orice prejudecăți
Să fie-al nostru dreptul și-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România
Jurăm din milioane de inimi și destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat
Credință României necondiționat
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne
Și glasul ei ce îndeamnă: "Deșteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România
Suntem, de e nevoie, o țară de soldați
Suntem, de e nevoie, un lanț de munți Carpați
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni și ca țară
Și soarele dreptății să lumineze sfânt
O țară roșu, galben și-albastru pe pământ
Aceasta-i viață noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre muncă, poezii despre dreptate, poezii despre călărie sau poezii despre țărani

Sus fruntea
Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roșu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune
Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu și tu Ștefane
Ce nu v-ați închinat sfinte icoane
De onoare la zalele dușmane
Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleștat
De bolșevici si cucu-i moare
Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci nația in mâna lor ne moare
Fără educație și sănătate
Fără legi cu onoare dreptății
Fără armată să apere granițe
Pândite crud de ura jivinității
Să ne fure pământul în banițe
Cu ai noștri mârșavi, hoți stăpâni!
Comunisti mascați in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei nații
Să umple cu corupție cu avuții
Ce vor fi plătite in lagăr Române
Și ei vor fugi fără cinste și rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiții străbune
Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, țară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre înălțime, poezii despre sănătate, poezii despre roșu sau poezii despre plată
Viața e un teatru
Viața este ca un teatru, unde actorii suntem noi.
Acțiunea nu e scrisă, o creăm după nevoi.
Mulți regizori sunt pe lume, care încearcă-n fel de fel
Drum în viață ca să ne facem, numai cum gândește el.
Chiar de mici, la grădiniță, ori în școală când suntem
Dă povețe fiecare și ne-ndeamnă ca să mergem
Pe un drum bătut de alții, fără ca să mai gândim,
Ca în viață să ajungem buni ascultători să fim.
Dacă încerci la vreun examen, gândul să-l destăinuiești
Și să spui cu-a tale vorbe lucrul care-l gândești,
Respectând ideea-n sine, încercând să o dezvolți,
Dar nu zici cum zice domnul și tu te dezici de toți,
Încercând să ieși din turmă, cercetând în fel și chip,
Îți vor demonstra prin notă rezultatu-i de nimic.
Tu în seamă nu-i lua. Ei sunt aceea care
N-au făcut în viața lor, ce dorita fiecare.
Sunt ca boii de la plug, ducând jugul în spinare
Și mânați, pocniți din bici, de-un țăran, ca orișicare,
Fără a ști măcar ce vor, într-o turma atât de mare
De cu zori și până seara pentru blidul de mâncare.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2013)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre teatru, poezii despre sfaturi, poezii despre seară sau poezii despre mâncare

În sus și în jos...
Sunt fel de fel de oameni, creați de Cel-de-Sus,
Din care câte unul, mai dârz, mai norocos,
Ajunge-n fruntea țării și ronțăind vreun os,
De sus privește-n scârbă poporul ce-a supus...
Dar cum se văd aleșii acum, priviți de jos?
O șleahtă de netrebnici ce cred că-s mai presus
De reguli, legi și datini, pe care le-au distrus
Tâlhari ce storc o țară țintind al lor folos!
Deci numai perspectiva, din locul ocupat,
Desparte talpa țării de cei care se-agață
De sinecuri și funcții ce-n vârf i-au cocoțat...
Aștept, cam cu-ndoială, ca oamenii-ntr-o zi
Să se privească oblu, deschis și față-n față,
A ȚĂRII PERSPECTIVĂ, cumva, vor limpezi!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Petru
Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.
Pe mulți din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină și să vadă
Cum viață nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.
Și Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Și-a fost schimbat de Dumnezeu
Și din păcat a fost el scos.
De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viața lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.
Vreau să-ți spun: și eu sunt Petru!
Și viața mea El a schimbat!
Nu mai sunt Simon! Da, sunt Petru,
Căci Simonul a decedat!
Nu mai sunt rău, ci bun eu sunt!
Nu sunt curvar! Ci sunt fidel!
Nu sunt bețiv! Veghez crezând!
Nu-s păcătos! Iertat de El!
Nu mă răzbun, vreau să fac bine.
Nu-s mânios, ci sunt om blând.
Și vreau să-ți spun astăzi și ție:
Simon să fii cât ai de gând?!
Nu ezita să fii schimbat.
Urmează-L astăzi pe Mesia!
Vino la El să fii salvat.
Primește astăzi veșnicia!
poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre smerenie, poezii despre schimbare sau poezii despre salvare

Ești în țara...
Ești în țara berei mândre și-a cârnaților cu piele,
Ești în sânul măslinoasei și brigandei d-azi Elade;
La muscal vii și la turcul ce domnește multe neamuri,
Ești în patria musteții iubitoare de pomade.
Ba, tu ești în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos și ți se șade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu și datorie
Ș-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orișicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui semințe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ți pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta țară, să trăiești din aste prade.
Unde fiii proprii țări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri și parade,
Numai limba strămoșească s-o vorbești nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală și mândrie nu consistă
Decât c-au știut mai bine s-uite limba țării toate,
Unde chiar numirea țării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre Viena sau poezii despre Turcia
Democrație, zidul plângerii...
Plâng strămoșii în morminte,
Când văd cum decade Țara,
Curge în valuri sângele,
De pe tricolore steaguri,
Spălate cu indolența
Celor care fac avere,
Pe spinarea celor rele.
Plâng mamele văduvite,
La mormântul celor dragi,
Ce-au luptat pentru tot neamul,
Eroi, cu zel sfânt jerfit,
Și de care s-a uitat.
Plâng și tații, ai lor fii tineri,
Ce-și doreau democrație,
De știau pentru ce luptă,
Oare, ar mai fi luptat?
Când nimic nu s-a schimbat,
Iar dracii își fac de cap,
Răsfățați de realitatea
Ce o duc spre agonie.
Iadul poarta și-a deschis
Și înscrie pe oricine
Ce credința strămoșească
Într-o parte și-a lăsat,
Dar istoria va scrie,
Poate, ce-i adevărat...
Zidul plângerii învie,
Căci prostia n-are țarc.
poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț sau poezii despre tinerețe