zambind diminetii

Iubeşte-mă zâmbind,
Şi tot zâmbind ignoră-mă.
Vindecă-mi rănile zâmbind,
Şi-apoi tot zâmbind ucide-mă

catren de Daria Creţu din Ruinele unei iubiri: 1944
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind

Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un nou născut (Arab)

Plângând tu ai venit pe-acest pământ;
Amici, ce te-aşteptau, te-au salutat zâmbind;
Dar să trăieşti astfel, încât când te vei stinge
Să părăseşti zâmbind amicii, ce te-or plânge.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina blândă a dimineţii

În lumina blândă a dimineţii,
Tu-ţi bei cafeaua-n pragul vieţii,
Şi sufletul tău ţi-l deschizi,
Ca soarele să oblojească răni de nedescris.

Tu vrei să-nchizi acele răni,
De-ai fi tu singur printre ei,
Dar lumea nu-i făcută pentru unul,
Ci pentru oameni cu suflet colorat.

Depinde doar de noi ce vom purta,
Ce armonie de culori alegem,
Pentru ca sufletul din noi să lege,
O rană ce o credeam de nevindecat.

Şi în lumina blândă a dimineţii,
O rană veche se închide,
De laşi în urmă suflet negru,
Şi-nbraci frumoasa zi ce se ridică,
Stând la cafea în pragul dimineţii.

poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era zefirul dimineţii ?! ...

Dormeam în şura mea de paie.
În piept se zbătea un oftat,
Când răsuflarea mi se taie
De-un cald şi dulce sărutat.
Era zefirul dimineţii,
Ce se mlădie 'naripat,
Sau şoapta de iubire-a vieţii,
Ce-n vise m-a străfulgerat?!
Orice-ar fi fost, de bună seamă,
Trezit-a-n mine dulci plăceri,
Ce toate-ntr-un ison mă cheamă
Să caut tandre dezmierdări.
Era zefirul dimineţii,
Ce mă trezea-n parfum de tei,
Sau e iubirea tinereţii,
Care m-a prins în mreaja ei?!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Zâmbeşte
Şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
Şi pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
Şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos,
Este când zâmbeşti.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a împiedica lacrima

Floarea se naşte zâmbind,
floarea trăieşte zâmbind,
şi, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce eşti tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?

Nici nu ne trece prin gând
că şi frumuseţea
poate avea motive
de suferinţă -
uităm
că şi noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.

poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privire de dimineaţă

Să nu pleci de-acasă neiubită,
Femeie frumoasă, când iubeşti,
Dacă vrei să fii frumos privită
Şi dacă frumos vrei să priveşti.

Să nu pleci de-acasă dimineaţa,
Dacă nu ţi-e visul împlinit,
Ca, zâmbind, să te privească viaţa
Şi, zâmbind, să te privesc iubit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mierlei

Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vişin uşor fiorul vieţii
Şi soarele îmbracă o zi în haină nouă.

În raiul vişiniu au legat firul tandreţii
Cu calde-mbrăţişări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunza muiată-n stropi de rouă.

Duioase alinări înving urmele tristeţii,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseţii,
Se bucură-mpreună de-o vişină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carda

Un boboc în roua dimineţii
Îşi deschide aripile vieţii,
Ca nou-născut în aura luminii
Începe zborul, arta împlinirii.

Este greu împiedicat de toate,
Dar ambiţios le izgoneşte-n noapte
Şi din tristeţi renaşte fericire
Şi suferă zâmbind la zile.

A cunoscut priviri necunoscute
Şi-a fost atins de taine mult prea multe
A încercat să lupte, a învins
Dar rănile-n cuvinte s-au destins.

A înotat în ochii săi albaştri
A cumpărat aripi de la aştri
Şi zboară neatins de stele
Repetă, ca-ntr-un joc de iele.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!