vreo

Şi apoi cerul inspira înainte mare teamă, mai ales când se întâmpla vreo întunecime de Soare, sau când apărea vreo cometă cu coada lungă şi încovoiată.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vreo 35 km pe fiecare secundă vine Vega spre noi, cu 20 km pe secundă ne îndreptăm noi spre ea, deci apropierea se face cu vreo 55 km pe fiecare secundă şi cu toate acestea aşa vedeau elinii şi romanii steaua Vega şi tot cu aceeaşi strălucire o vor vedea şi cei cari vor trăi peste 2-3000 de ani după noi, când vom fi trecuţi la rândul nostru în rândul celor antici. Ar trebui poate zeci de mii de ani ca să observăm vreo sporire a strălucirei acestei stele. Vega se află la mari depărtări; nu i se cunoaşte bine destinaţia, dar s'a socotit că-i trebuie luminei acestei stele cel puţin vreo 30 de ani ca să ajungă până la noi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema ultimei cunoaşteri

Lăudându-mă că nu am ucis vreo pasăre
În toată existenţa mea,
Am stârnit râsul vântului...
"-Nici eu nu am ucis vreo pasăre,
În toată existenţa mea,
Doar câteva zboruri..."

Lăudându-mă că nu am rupt vreo floare
În toată existenţa mea,
Mulţumindu-mă să le admir şi să le vorbesc în şoaptă,
Am stârnit râsul ironic al ploii...
"-Nici eu nu am rupt vreo floare,
În toată existenţa mea,
Doar mi-am vărsat supărarea în sufletul lor multicolor..."

Lăudându-mă că nu am ucis vreo primăvară
În toată existenţa mea,
Dimpotrivă, iubind-o,
Am stârnit râsul fierbinte al soarelui...
"-Nici eu nu am ucis vreo primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când petreci zile întregi fără să schimbi vreo vorbă cu vreo făptură, când ai uitat semenii şi până şi condiţia de om, eul se dezvăluie o forţă tot aşa de mare ca şi lumea. Conversaţia ne dă măsura micimii noastre; singurătatea ne-o intensifică, dar în aşa fel încât micimea noastră nu e mai mică decât a lumii.

Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castor, văzut cu o lunetă, e dublu, steaua cea mai mică învârtindu-se în jurul celei mari în vreo o mie de ani. Pollux se află la o depărtare de vreo 48 de ani lumină şi se apropie de Pământ cu o iuţeală de 35 de km pe secundă. Aproape de stelele η şi ι din Gemenii, formând un triunghi cu ele, se află un cluster admirabil ce se poate observa şi cu binoclul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabla de şah este lumea, piesele sunt fenomenele universului, regulile jocului sunt ceea ce noi numim legile Naturii. Jucătorul de pe cealaltă parte stă ascuns. Ştim că jocul lui este totdeauna corect, normal perseverent. Dar mai ştim şi că, spre dauna noastră, el nu trece niciodată cu vederea vreo greşeală şi nici nu face vreo concesie cât de mică ignoranţei.

citat clasic din Thomas Henry Huxley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi

Ziua de ieri s-a ţinut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea -
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceaţă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De uit vreo ţară

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte,
Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.
La el o ţară e de-un kilometru
Şi kilometrul – cât un bob de linte

Şi este foarte lesne să îl sară,
Când vine în inspecţii, pe pământ.
O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară,
Nu de când eşti, ci numai de când sunt.

Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă,
Şi tot presează în ceaslov impresii,
De levănţică, rochia miresii,
Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o ţeavă
De telescop.

Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistenţă
Cariului deznădăjduit.

N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Şi nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulaţia apei
În natură.

Şi eu prind această stare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele mai cuprinzătoare modalităţi ale poeziei, modalităţi ale gândirii şi imaginaţiei, modalităţi ale dicţiunii şi ornamentului - nu numai modalităţi ale versului - rareori se produce vreo schimbare importantă fără vreo influenţă străină: uneori Franţa, alteori Italia, în vreme ce în adâncuri se află întotdeauna cei vechi, poeţii Greciei şi Romei. Şi în orice epocă a poeziei engleze există posibilitatea realizării unor noi studii ale celor vechi şi ale influenţelor ce ne vin de la ei.

William Paton Ker în Form and Style in Poetry (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!