voluntar

Lt. Col. Jimmy Doolittle: Nu există nimic mai puternic decât inima unui voluntar.

replică din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sean: Auzi bombă. Ne pregăteam de serviciu de dimineaţă şi Julia imi spune că vrea să-şi pună silicoane.
Christian: Dacă ţi se pare a fi un conflict de interese la mijloc, mă ofer voluntar să o operez.
Sean: Încă îţi place de nevastă-mea, ai?
Christian: În fond şi la urma urmei, eu am ieşit primul cu ea şi apoi ţi-am lăsat resturile ţie.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfred Borden: Face lucrurile treptat, este previzibil, este plictisitor. Ce vreau să spun e că Milton are success, orice ar însemna asta, iar acum e speriat şi nu-şi va asuma niciun risc. Adică, profită de bunăvoinţa publicului, făcând trucurile astea uzate, de mâna a doua...
Robert Angier: Te rog, sunt preferatele tuturor...
Alfred Borden: Preferate? Să fim serioşi, vino cu ceva nou, el n-ar încerca nici măcar o afurisită de prindere a unui glonţ!
Cutter: Prinderea unui glonţ este sinucidere curată, tot ce trebuie este un voluntar din public care să facă pe deşteptul şi să pună un nasture pe ţeava pistolului.
Alfred Borden: Bine, atunci foloseşte o plantă!
Robert Angier: Nu poţi folosi plante la orice truc!
Julia McCullough: Nu ar mai rămâne locuri libere în sală! (Râde.)
Alfred Borden: Bine, fără prinderi de glonţ, în fine... dar ideea e că, un magician adevărat încearcă să inventeze trucuri noi, pentru ca apoi ceilalţi magicieni să-şi dea osteneala, încercând să le înţeleagă.
Cutter: Bun, şi apoi i le cedezi în schimbul unei mici averi?
Alfred Borden: Da...
Cutter: Şi presupun că şi ai un astfel de truc?
Alfred Borden: De fapt, chiar am.

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Luci, te rog, reia-ţi locul!
Lucian: Bine. Ce-ai de gând să-mi faci?
Stela: Nimic rău. Sper că nu ţi-e teamă, doar tu singur te-ai oferit voluntar, curajosule!
Lucian: Mda, evident. Nu e pentru prima oară când fac nişte analize... Ne-ai făcut chiar şi tu, de vreo câteva ori. Ca să nu mai amintesc de cele dinaintea plecării în misiune, când ni s-au făcut o grămadă de analize, de tot felul, de parcă erau interminabile; numai creierul nu ni l-au scos, să vadă dacă-i întreg sau nu.
Stela: Mie-mi spui? Ştiu foarte bine, doar am trecut şi eu prin asta. Deşi sunt medic, am fost supusă la toate analizele acelea, am trecut şi eu prin acele încercări.
Lucian: Aşa-i, fiecare dintre noi a fost supus acelor analize riguroase; cei de pe Terra doreau să fie foarte siguri că nici unul dintre noi nu ar avea probleme cu sănătatea, de nici un fel.
Stela: Exact de acelaşi lucru vreau să mă asigur şi eu acum, aşa cum chiar tu însuţi mi-ai cerut, comandante. Şi nu te teme, nici eu nu intenţionez să-ţi scot creierul, să văd dacă-i întreg sau nu...
Lucian: Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Poate aveţi dreptate. Voi încerca să...
To Kuny: Nu poate; sigur am dreptate! Şi nu încerca doar! Fă aşa cum ţi-am spus!
Lucian: Nu ştiu dacă voi reuşi...
To Kuny: Sigur vei reuşi, comandante! Mai ales tu, un băiat isteţ. Poţi, dacă vrei. Nu există "nu ştiu" sau "nu pot", ci doar "nu vreau". Dar asta e cu totul altceva.
Lucian: Aşa-i, aveţi dreptate. Şi dom' director m-a avertizat clar, cu seriozitate, înainte de plecarea în misiune, că, fiind comandantul, nu trebuie să mă las pradă sentimentelor, că trebuie să le ţin sub control, că nu-mi pot lăsa judecata întunecată de asemenea gânduri şi că va fi foarte, foarte dificil.
To Kuny: Inteligent acest domn director.
Lucian: Desigur, foarte.
To Kuny: Şi ţinea cu adevărat la tine.
Lucian: Într-adevăr, ţinea. Mă considera preferatul dumnealui... Uneori acest lucru mă stânjenea, dar, orice aş fi spus, în sinea mea eram mândru de faptul că acest domn mă considera într-un fel, nu doar elevul dumnealui preferat, ci chiar un prieten adevărat, cum deseori mi-a dovedit. Şi întotdeauna mă sfătuia numai de bine în momentele mai dificile, îmi era alături, necondiţionat.
To Kuny: Îţi lipseşte acest domn?
Lucian: Recunosc, uneori, da, chiar îmi lipseşte, destul de mult. Sfaturile dumnealui, faptul că-l ştiam mereu dispus să mă ajute, un punct de sprijin pe care mă bazam în caz de nevoie... Singur e prea dificil. Uneori cedez presiunii.
To Kuny: Dacă-mi permiţi, comandante, m-aş oferi eu să-i ţin locul acestui distins domn, atât cât s-ar putea...
Lucian: Poftim?!
To Kuny: Ai auzit bine, comandante! Dacă doreşti, mă poţi considera prietenul tău, sprijinul de care uneori ai nevoie, când te simţi depăşit de situaţie; eu mă ofer voluntar... Cred că oricând îţi pot da un sfat util.
Lucian: Desigur, domnule. Mi-ar prinde bine, într-adevăr.
To Kuny: Atunci, ne-am înţeles. Aşa rămâne, comandante! Voi fi prietenul tău, în momentele mai dificile şi nu numai, aşa cum acel domn director îţi era pe Terra.
Lucian: Păi... Nu ştiu ce să zic. Mă surprinde, dar, sincer, vă mulţumesc, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!