viata este un bumerang

Viaţa de perfecţiune

Aspiraţia este viaţa secretă
A sufletului-sămânţă al meu.
Realizarea este viaţa sacră
A inimii-lăstar a mea.
Revelarea este viaţa sigură
A minţii-copac a mea.
Manifestarea este viaţa înălţătoare
A vitalului-floare al meu.
Perfecţiunea este viaţa împlinitoare
A corpului-fruct al meu.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oameni răi

Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!

În viaţa ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.

Niciodată nu uita
Că tu eşti mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.

Când piatra loveşte-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viata?

Ce este viata?
Un nor de praf care parca se spulbera cand vine ploaia!

Ce este viata?
Un ocean intins care parca nu mai are sfarsit!

Ce este viata?
Culorile, florile, Tu esti viata!!!

poezie de Andreea Brigitte Erdei (iunie 2006)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convergenţă

Ideile haotic se adună
În taină şi mister,
Cu efect de bumerang,
La fel şi stelele pe ceruri
După o enigmă, poate un cod
În ordine confuză
Şi totuşi după rânduială
Declanşând inevitabil
Într-un apus concentric
Big-Crunch-ul.

poezie de David Boia (29 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereuşită

Planând între cer şi Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
şi cad, obosit...

Nelinişti se-opresc şi adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.

Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...

Aleg nefiinţa, ştiind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viaţa mea...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ca un bumerang

Între începutul fără început
Şi sfârşitul fără de sfârşit
Sunt eu-
Alfa şi omega
Curând strămutat în VEGA...
Între naşterea mea,
A ta,
A lui,
A oricărui,
Vuietul flămând al bumerangului...
Orbi, vindem şi cumpărăm iluzii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce ?

Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubeşti,
Aşa ţi-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti doreşti.

Sunt bumerang, şi-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Eşti sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu uşurinţă căci ştii că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?

Aşa copil naiv în ale vieţii sunt,
Şi mă opresc adesea -n prag şi mă gândesc,
Am anii care-i am şi sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viaţă să iubesc?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Ca să devină maestru
Mai avea nevoie
De încă o victorie
Ca să atingă apogeul
Trebuia să câştige meciul
Dar tăcerea-l apăsa
Mai tare decât nonşalanţa
Atunci el va folosi
Efectul de bumerang
Ca forţă nucleară
De repulsie a urii
Păstrând imaculată
Starea de veghe.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bumerang

A fi burlac e o năpastă,
Ţi-e traiul fad, banal, inert;
Ce bine e că am nevastă
Şi am cu cine să mă... cert!

Am convenit, şi ea şi eu,
Un legământ, şi nu ne-abatem:
Să ne certăm, oricând, la greu,
Bine-nţeles, când nu ne batem.

De-aş consemna în calendar,
Eu cred că viaţa mi-e frumoasă;
Cu soaţa mea mă bat mai rar,
Căci rar de tot mai dau pe-acasă!

Analizând traseul tot,
Cu-nţelepciunea unui drac,
Păţind atâtea, eu socot
Că tot mai bine e... burlac!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de viaţă ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viaţă ca cerului de soare.
Mi-e dor de viaţă ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viaţă ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceaţa care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbeşte de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numeşte frate,
Dar în gând plănuieşte să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună şi creştină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viaţă, limbă şi de al său pământ.

poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!