veche intamplare

Din întâmplare

te blochez iubita mea prietenă îţi doresc
o seară frumoasă ziua de mâine este o altă
noapte (?!) îşi urmează dis
de dimineaţă dis
cursul ca şi cum nimic nu ar fi întâmplare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa veche, cine...?

Singurătatea mea naşte fantome
În zori de zi mă văd silit
Să-nchid fereastră, să întorc oglindă,
E un destin aproape chinuit.

Corespondenţa mea neridicată
(nici n-aş avea ce mai răspunde)
Soneria e demult stricată...
În casa veche, cine se ascunde?

Versificat sau nu, acest refren
E totuşi peste sufletu-mi o punte...
Aşadar, iubiţi concetăţeni:
În casa veche, cine se ascunde?

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa

Să fii frumoasă
E o intâmplare...
Un dar de la
Părinţi, bunici
Si soare!
Privită eşti
Cu incântare...
Dar fericită eşti,
Frumoasa mea
Din intamplare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne iubim

şi-n seara asta mai mult
decât o facem în fiecare
noapte de dezmăţ
ne vom citi sonete
dintr-un volum de piese
de piese de schimb pentru la
da
ta veche unde ne-am iubit
până ne-a prins taică-tu
şi
m-a obligat să te duc la altar
să ne iubim legal să păcătuim
să alegem un sonet la întâmplare
alunecos ca un peşte dat cu alifie
citeşte tu sonetul - sunt poetul
tău favorit - din câte am re
ţinut sub perna ta volumul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche pâine a lumii e credinţa

Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată fiinţa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusinţa,
Cu destinul vieţii: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Pun toată bucuria în roua dimineţii,
Nimic în cale nu are putinţa
Să răstălmăcească visul tinereţii:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noştri îngeri cu toată silinţa,
Recunoştinţa naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin timp

Cum trec prin timp
anotimpuri şi eu.

În urmã - paşi,
înainte - drumuri.

Încotro?
Când totul la întâmplare
ţi se dã, apoi ţi se ia;
ţi se spune, apoi ţi se uitã;
totul o întâmplare,
pânã şi tu.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazoana

Ca o floare de zacuscă
te-ai întins pe şaua tare,
călărind la întâmplare
calul negru, rău de muscă.

Zilnic tu întinzi capcane
trecătorilor pedeştri,
obosiţi de-atâtea chestii
căutate sub sutane.

Pasul tău întins pe sceptru
se arată-n multe feluri,
chiar şi-n filme cu dueluri,
ce acum îţi cer acceptu'

Meseria asta veche
doar istoria o deznoadă,
folosind ca şi iscoadă
jocul omului pereche.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (15 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecutei iubiri

Când trec pe straduţa cea veche
Mă încearcă regrete adânci,
Un ecou îmi sună-n ureche:
"Sunt două decenii de-atunci".

Noi doi, ce frumoasă pereche,
Iubirea mişca din loc stânci,
Când trec pe străduţa cea veche
Mă încearcă regrete adânci.

De-acum e-o poveste străveche
Câteodat' îmi dă inima brânci,
Parcă sunt de-un secol in zeghe
Şi tânjesc o privire s-arunci,

Când trec pe străduţa cea veche.

rondel de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă ascuns

aşteaptă că era nouă
să redevină era veche
nu face decât să supra
veţuiască cum poate
a rămas suspendat între
două lumi cu nostalgie că era
nouă să redevină
era veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

11 Vlad

Un haos nebun vorbindu-mi în gând
Se apropie şi tace
Şi tace
Şi tace...
Ca un sentiment în alb-negru
Ce mă-ntrece în numărat stele
Şi mă vede odată-n tren
Şi mă vede
Şi mă vede...
Eu sunt Tiana, cea ce încă aude...
Picăturile din ziare...
Ce trec pe lângă mine, în ochii şi în inima mea
Cu o altă privire...
De altă privire.
Artă, seacă şi atât de simplă,
Veche, dar autohtonă...
Simte atunci când nimeni nu mai simte,
Paşi de om.
Într-o faţă, fără faţa... într-o zi întâmplătoare
Ai adus la întâmplare,

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!