varsa

Noapte magică

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide
cu soarta de poet mă simt împăcată
nu risipesc timpul cu gânduri sordide.

relaţia cu lumea este sofisticată
a transferat în mine libertăţi placide
e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide.

poezia inimii cu lumini marcată
este ca pasărea cu aripi lucide
zboară în infinit de raze flancată
în Calea Lactee o poartă deschide.

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine versuri splendide.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vărsa călimara

Mi-e flămândă peniţa de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn şi al şoaptelor dans,
Aş vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulenţă de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri şi altare de gânduri
Aş mai prinde o rimă, aş mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranţa de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aş ciopli ascuţind-o-n condeie,
Cu o alt-aş zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaş de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aş vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel autumnal

Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei şi opalini
Împresoară patru zări.

Nu mai e miros de crini
Şi în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.

Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veşnicei uitări...

Plânge toamna în grădini.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc

Vârşa pentru peşti există datorită peştilor.
Odată ce ai prins peştele, vârşa poate fi uitată.

Laţul de prins iepuri există datorită iepurilor.
Odată ce ai prins iepurele, laţul poate fi uitat.

Cuvintele există datorită înţelesului lor.
Odată ce ai prins înţelesul, cuvintele pot fi uitate.

Unde aş putea găsi omul care a uitat cuvintele?
El este cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorile se varsă

mă trezesc mereu când zorile se varsă
încep o nouă zi cu suflu optimist
astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă
vreau să fie amiabil, nobil, altruist.

iubesc, iubesc, iubesc cântecul şi versul
iubirea mea mă ţine-n pace şi în armonie
cu soarele cu luna cu întreg universul
şi inima trăieşte sublimă simfonie.

mă căţăr ca iedera pe arborele vieţii
până sus la coroana verde, mireană
la raza ce inspiră artiştii, poeţii
când se strecoară suav pe sub geană.

slăvesc glia mea şi viţa ardeleană
mi-au fost răsfăţuri şi divină hrană.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa în cotituri

De la ce distanţă simte râul
Că se varsă, inevitabil, în fluviu?
E o-ntrebare pe care am pus-o
Tuturor, tuturor râurilor
De-o parte şi de alta a Dunării.
(Dunărea n-am îndrăznit s-o întreb,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu "măria ta").

Fiecare, după fire şi debit,
A bâlbâit, mai bine zis a murmurat un răspuns
Intraductibil.
Ceva cam aşa:
Întreabă Dunărea,
Ea de la ce distanţă simte că se varsă
Inevitabil şi glorios
În mare?
Şi în ce-şi măsoară ea această distanţă:
În palme de apă? în coturi? în zbor de nagâţi?
Întreabă Dunărea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talmeş-balmeş

iarăşi stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veşnic nou năsută
scociorând tăciunii stinşi demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă şi acută

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

cât-om sta eu nu ştiu - numai timpul ştie
universul care e răspuns la toate
dar privesc şederea ca pe-o armonie
între ce se poate şi ce nu se poate

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi tu?

Poţi tu măsură adâncimea disperării?
Poţi cântării greutatea faptelor rele?
Poţi poleii cu argint cenuşă ' nserarii?
Poţi varsă paharul tristetilor mele?

Nu încerca să-mi arăţi în faţa doar mila
Nu mă coplesii cu bunătate în zâmbet
Nu vezi ca fiinţă - mi umilă
Are în în suflet doar jale si urlet?

Si urca în mine, tot urca o voce
Soptindu-mi intr-una: indurati destinul
Încerc să-mi inabus durerea atroce
Din suflet, dar şarpele râului îşi varsă veninul

Ce vrea să mă. 'nece în oceanu-i fetid
Himere bizare îşi întind mii de mâini
Să-mi smulgă inima, s-o umple cu vid
Apoi, cu dispreţ s-o arunce la câini.

poezie de Dumitru Segărceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiintarea

VIII. Detaşare

Priveşte Viaţa,
Curată conştiinţă-
Departe se stă!

IX. Regretul

Şiroaie varsă
Surâsul pe o frunză,
În adiere.

poezie de Horatiu Palade
Adăugat de Ira Ioana Branoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-i greu a vărsa lacrimile
E greu a înţelege de ce
Când nu ai nici o vină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!