unison

* * *

Lasă-mă să te iubesc
cât inima mea are aripile deschise
şi bate la unison cu degetele lui Iisus
într-o fereastră de cer.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi oltean

Oltenii spun la unison:
A fi oltean e un blazon,
Ca de baron, marchiz sau conte,
Sau ca acela de arhonte.

poezie de George Budoi din Oltenii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment inedit

Pe axa convieţuiri
La momentul zero
Toţi am fi la unison
Acolo am exista
Identici ca indivizi
De acolo am pleca
Deopotrivă în grupe
Cu şanse egale
Uniţi şi indivizibili
Şi nu ne-am apleca
De nici un fel
Momentul zero
Însă e greu de definit
Şi imposibil de găsit.

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denunţ

Zice cu mâhnire Ion:
Inspirat din lexicon
Şi caracter de bonton
Ne iau ăştia în balon
Ne jicnesc la unison
Cu expresii de jargon
Indiferent de sezon
Cu tactică de demon
Mai ceva ca-n Babilon
La noi criza de pardon
Loveşte ca un ciclon
Se vede din avion
Cum produce ghinion.

poezie de David Boia (23 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie perfectă

E cert că nu-s magicieni,
Şi totuşi, nu e de mirare
Că armonia e în floare
Acasă la muzicieni
În cuplu-s politicieni
Şi diplomaţi, nevoie mare,
Precum Ioneştii, tineri, care,
Iubitu-sau de liceeni
Şi dup-o nuntă minunată,
I-a zis soţia, rafinată:
- Soţ realist de-ai să rămâi,
Hai să gândim la unison:
Tu nu poţi fi "vioara-ntâi",
Căci cânţi, iubite, la trombon!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ningea nătâng

Ningea nătâng şi într-o dungă
pe manechinele din parc.
Luna-mbrăcase trenă lungă
şi Cupidon trăgea de arc.
Statui de gheaţă, solitare,
Pe fire ude de paing,
Se tânguiau cu voci amare
ca doi boxeri striviţi în ring.
Ningea nătîng, ningea poeme
pe tâmplele unui balcon.
Priveam nălucile boeme
ce fredonau la unison.
Gonind prin candida ninsoare,
Zburând frenetic ca Icar,
I-am dat uitării-o-mbrăţişare,
Şi-am înecat-o-ntr-un pahar.

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindătorii

Sărbători cu gânduri bune
Cu miros de cozonaci
Oamenii-ncep să se-adune
Pregătesc nuci şi colaci.

Căci le vin colindătorii
Datina să o respecte
În Ajunul Sărbătorii
Clipele vor fi perfecte.

Glasul cristalin răsună
Contopit la unison
Îngerii încet se-adună
Ajutându-i c-un ison.

Vrăjiţi, oamenii ascultă,
Emoţia îi cuprinde
Ruga-ncet devine artă
A trăirilor profunde.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie minora in cheia sol

Iarna, vara, triste coboara
Cinta in simtiri flaute,
Viori dulci si plins de chitara
Cara iar printre noi umbrele,

Frunzele cresc in pomi si padurea
Renaste in trunchi de creion
Se invirt in memoriu de sunete prelungi
Cortegii de zapezi topinde, ce mor.

Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-
Puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.

Tu nu mai vii, te povestesc piane
In scrisori cenzurate de timp

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă-n mine

E toamnă-n mine şi de toamnă plâng
Păsări şi frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... şi ploi.
Mă învelesc cu plans copacii goi...

Clepsidra iarăşi timpul şi-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.

Foşnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze şi paşi. Cărarea-nsângerată,
Adăposteşte gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!