umilinta

umilinţă

Brutus: Umilinţa e scara tinerei ambiţii,
Spre care cel ce-o urcă îşi întoarce faţa.
Dar, după ce a urcat-o până în vârf,
El scării îi întoarce spatele
Şi se uită în nori, dispreţuind treptele de jos
Pe care le-a suit, ca să ajungă sus.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polonius: Stăpâne, cu umilinţă mi-aş lua acum rămas bun de la Domnia-ta.
Hamlet: Nu poţi să iei de la mine ceva de care nu-mi pasă câtuşi de puţin, afară doar de viaţa mea, de viaţa mea.

replici din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul II (îl leagă pe Don Siempre cu frânghia de scaun): Infinitul este întunecat. Doar mărimile mărginite sunt capabile de strălucire!
Don Siempre (cu umilinţă): Minţi! Crezi că nu înţeleg? Totdeauna în rătăcirea mea am păstrat puţină coerenţă...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sayuri: Vă cer cu umilinţă să îmi daţi voie să nu fiu de acord. Ce reprezintă sumo în afară de un dans al giganţilor? Ce reprezintă afacerile în afară de un dans între companii? Aş vrea să ştiu câte ceva despre toate stilurile de dans.

replică din filmul artistic Memoriile unei gheişe, scenariu de Robin Swicord, după Arthur Golden
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Aceasta e umilinţa... Nu pot fi om, am prea puţin tupeu! Ce lecţie de suferinţă... Şi mă credeam deasupra durerii... Iată la ce duce un text imperfect. Scris în grabă... Am creat forţe malefice pentru a da pregnanţă binelui! Credeam în armonia contrariilor... Am personalizat haosul, dând nume pietrelor, dăruind putere şi judecată unor fluturi... Nu pot fi om... Am încercat zadarnic.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Aş vrea eu să n-am probleme...
Traian: Ah, cred că ştiu despre ce e vorba, îşi dădu directorul seama. Problemele tale au un nume: Diana Enka, mama ta. Dar aceste probleme le-ai putea rezolva foarte simplu.
Lucian: Cum, dom' director? Cum s-ar putea rezolva?
Traian: Discutând cu ea. De ce o tot eviţi?! Ştii de câte ori a venit aici, în biroul ăsta, de când ai plecat de acasă? Zi de zi! Stă ore întregi aici, plânge şi imploră... Habar n-ai cât de greu îmi e să mă prefac că n-o văd, că n-o aud. Iar spre deosebire de tine, n-o pot evita...
Lucian: A venit la dumneavoastră zilnic?! Nu mi-aţi spus nimic în acest sens.
Traian: Pentru că nici nu m-ai întrebat nimic despre ea. Credeai că stă liniştită acasă, că nu se interesează de tine, că nu te caută? Te înşeli! E mama ta... Iar eu sunt nevoit să fac pe durul, deşi nu-mi convine. Vezi în ce situaţii dificile şi neplăcute mă aduci? Pentru tine însă, sunt dispus să îndur orice: umilinţă, jigniri, acuzaţii...
Lucian: Mama v-a jignit, sau v-a acuzat de ceva?
Traian: Hmm... Nu doar o singură dată, Luci; aproape mereu. Pentru altul n-aş face aşa ceva. Dar tu; cum mă răsplăteşti? Tot trist şi suspicios eşti!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!