umilinţă

Umilinţă şi iubire

acum 2000 de ani
Isus
a intrat în cetate
ce a văzut
tâlhari, minciună şi desfrâu
au trecut ani, mulţi, destui
priveşte azi în jur
tâlhari cu nume mari
minciună, ură şi desfrâu
pleacă, pleacă odată, omule din cetate
priveşte în tine cu umilinţă şi iubire
şi pleacă-pleacă către El

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voinţa nu poate
Adevăr să găsească-n Fiinţă
Aceasta-i dintre toate
Insuportabila umilinţă

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne! Eu ţie mă închin,
Cu-adâncă umilinţă,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credinţă.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Şi rar îţi mulţumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăinţă.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?

Acum eu ţie mă închin,
Cu-adâncă umilinţă,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credinţă.
Mai rabdă-ne, dacă mai poţi,
Păcatele din lume,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fug voit de ispite şi umbre...
Ca o femeie naivă ce sunt,
Nu vreau amăgiri
Şi visuri cu umilinţă plătite,
Vreau doar ce-i sfânt,
În cer şi pe pământ.

poezie de Valeria Mahok (3 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre rugăciune

Pentru-a te ruga fierbinte
Ai nevoie de credinţă,
De-un motiv întemeiat
Şi de câteva cuvinte
Rostite doar în fiinţă
Şi 'nălţate-n umilinţă
Către Tronul Preaînalt.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
şi-n lumea ce se surpă.

Nu mă lepăda amăgirii,
pregăteşte-mă,
şi fereşte-mă de slavă.

Când vremea vieţii cade în mândrie,
înfăşoară-mă în umilinţă
şi iartă-mă!

O, Doamne, iartă-mă!

poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Aureliu Busuioc

Doamne, câtă umilinţă în privire
Câtă resemnare, Doamne
Şi melancolie
Nici la Paştele Blajinilor
Prin cimitire
N-am citit în ochii nimănui
Atâta
Mută
Osândire...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns de Românie

Musteşte sângele pe glie. Tu, ţară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng şi dor,
Căci ne-au luat de la icoane şi mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilinţă, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat şi neam şi port, credinţă, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilinţă, din ochii noştri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoşii şi tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una şi sfântă pe acest pământ.
Uneşte-ţi grânele cu brazii şi apele cu libertatea,
Românii fraţi cu toţi românii, spre a putea învinge moartea.
Uneşte litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ţi pământul şi dă-l să bea urmaşilor.
Frământă pâinea cu cenuşa eroilor ce au luptat.
Liberi să fiţi! Nu fiţi povară! Nimic din cer nu a picat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am întors mâinile către cer
erau aspre de întrebări
a rămas cuvântul răstignit pe o cruce
şi cuiele plâng pe o cruce
nu am venit între voi ca să să stric ci să împlinesc cuvântul Lui
cu umilinţă şi iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi omul

Nu vei domestici această mare
prin umilinţă sau extaz,
însă îi poţi râde
în faţă.

Râsul
a fost inventat de cei
care trăiesc puţin,
asemeni un hohot de râs.

Marea, eternă,
nu va învăţa niciodată să râdă.

poezie de Anna Swirszczynska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!