umanitar

Ajutor umanitar

A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Şi la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum eşti cinstit frăţioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiaţi de tine
Îşi construiesc multe vile?
Nu-ţi mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preşul.
Tot vedem că ai chelie
Şi vestă portocalie.

poezie de Dumitru Delcă (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ umanitar

dispărut - rog anunţaţi-mă dacă îl vedeţi
.
sunt sosia lui şi m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont şi o traistă cu niscai cărţi...
nu muşcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el şi dispare aşa... ca un câine care trage să moară şi rupe lanţu'

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Geografic aşezaţi,
Noi, români, latinizaţi,
În decenii ce trecură,
Am fost des jale şi zgură.
Arde foc în răsărit...
Şi pământu-i pârjolit.
Aveţi minte, vă ştiţi rostul,
Nu este războiul nostru.
Ajutor umanitar...
Doar atât, să fie dar.

Ancoraţi în noi tratate,
Ce-mpart lumea-n jumătate,
Nu vrem să fim implicaţi
În războiul dintre fraţi,
Care se luptă de zor,
Să-şi împartă un ogor.
Spun lucid şi fără teamă,
Iadul înspre el ne cheamă.
Mame tremură de frică,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenadă

Peste păreri şi iniţiative
Se perindau poeme strategice
Din convingere şi clarviziune
Aveau previziuni şi premise
Candidaturi redutabile de soi
În grupuri incompatibile cu ura
Eliminare stărilor de agresiune
Să devină un scop prioritar
Un ţel eminamente umanitar
Să nu se cadă în ispită
Nici în derâderi simandicoase
Replieri cu efecte de elită
Fără complexe şi sciziuni fatidice
Informaţii comasate în decor
Tendinţe de creştere semnificative
Zvonistica din mesaje euforice
Va pune procesele verbale
În stare de alertă permanentă
Rog aprecierile de orice fel
Ca şi criticile de orişiunde

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tare mă strânge blana asta de lup

mama nu ştia să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-şi creşte singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea

uite, chiar şi-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alţii cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-şi pot imagina cum o pisică ar mânca stele
şi nici că profesorul şi-a lecţia din inerţie
sau din pricina salariului, că are omul obligaţiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri

deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieţii acesteia frumoase

că pân' la urmă tot în Pub te opreşti
să bei, să înjuri, să te desparţi de credinţa în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ţi calculezi intrările şi veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul limitrof

Se spală putina des, se luceşte trotuarul
în paşaua asta plină de anahoreţi de mâna-doua,
care iau smalţul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe nişte iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manierişti ai propriilor capricii, cu ochi dezlânaţi
şi chelii nedemne, lipite. Ceilalţi, teferi, nu-şi vorbesc:
umblă cu câte un şurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.

Dimineaţa, în zori, miroase a cârpă arsă
şi-a grătare stinse de brumă şi flegmă.
Se feresc unii de alţii, ei aşa se trezesc, ferindu-se,
învăţându-se uitatul în pământ şi spaima de moarte.
Nu-şi mai fură miresele, ci sufletele, aşa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecaţi dintr-o obârşie.

Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-şi ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârţâitul porţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!