tamara

Elogiu

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Când o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viaţa-mi vană.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matuşa Tamara şi Unchiul Sam

- M-am descurcat cum am putut
Şi-am umplut de cash cămara,
Pe-atunci norocul absolut
S-a numit tuşa Tamara!

- Eu m-am orientat mai bine,
Asta n-a inţeles Adrian,
Cine te poate susţine
Mai abil ca Unchiul Sam?

poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gene somnoroase
Dimineaţa-mi intră-n viaţă.
Zi de zi, la-aceeaşi oră,
Bem cafeaua faţă-n faţă.

catren de Tamara Bucur (2 octombrie 2019)
Adăugat de Tamara Bucur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare pentru babalâci obsedaţi de puştoaice

Plug ruginit
ţarina-i pustie
şi
pe hat am
ara

Vis slav
ici
din nou
citind
Mara

Cafeaua neagră
bolborosind
absent
tristeţea-i,
amara

Nici la Brumar,
Emil

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă respiră

Soare în cameră
apă rece spălând
pielea şi carnea
de piatră.

Temniţa în formă de femeie
îţi stă în drum.
Dacă respiră

Striveşte soarele înfipt
în lacrima ei
pune-i oglinda la gură
şi dacă respiră
mergi mai departe.

poezie de Tamara Zub (2009)
Adăugat de Daria Vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga noastră "Isoscel"

Tamara porni spre stele,
În mâini c-o chită de fragi
Şi-o poală de rogodele
Să le-mpartă la cei dragi,

Duşi prin galaxii, departe,
În Boar, Ursa major
Şi... refugiaţi prin moarte
Într-o lume fără dor!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastră

Îţi mulţumesc Creatorule
Că mi-ai lăsat o fereastră
Spre lumina albastră
Lasă-mi şi o fărâmă de vis
Nu mai pot suporta acest abis
Dă-mi o fărâmă de lumină
Să mă simt peste umbră stăpână
Dă-mi şi un grăunte de iubire
Şi o fericire în neştire
O, Creatorule,
Dă-mi şi o cruce
Ca să-mi măsor puterile
Dacă o voi duce-o
Sunt fiică de dac,
Dă-mi şi un arc
Dacia mea plânge
Iisus e iarăşi
Răstignit pe cruce

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (6 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia Mare

Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de ţară se ţin lanţ.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar şi Iubirea ce-i ţinută-n laţ.

Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.

Ne abandonăm şi proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Şi sentimentul e pus pe cântar.

Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a şezătoare,
Ne întâlnim uniţi la cimitir.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

(pentru Stela Popescu şi Tamara Buciuceanu)

fumez o ţigară, mâhnită, pe fotoliu
gânduri încălzesc în aburi de cafea
zorii comediei au intrat în doliu
pe scena României a mai murit o stea.

se duc pe rând artiştii, lumea-i tristă
şi cerul plânge trei zile la rând
teatrul îşi destramă masca pesimistă
viorile suspină pe strune lăcrimând.

mă plimb prin pădurea de stele regală
fructul dulce al luminii îl culeg
la miezul nopţii în straie de gală
printre vise de artişti mă reculeg.

îngerul meu binevoitor şi tandru

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă să-mi mai dai...

să mă mai adie vânturile de lumină
peste cuvinte...
peste cuvintele iubirii noastre transcedentale,
ecouri din tine să mă mai cheme...
ca atunci...
când îmbrăţişaţi de doruri astrale
ne auzeam sufletele vibrând
pe viorile celeste ale dragostei noastre
iar frunzele timpului cădeau
în padurea noastră.... de argint...
pe noi..
cei care ne iubeam...
pe noi cei care ne iubeam
pe cetinile pline de speranţă....!
O clipă să-mi mai dai
şi-mi e de ajuns...
dacă ar fi prea mult
poate că aş înnebuni
aş fi fără de mine....
aş fi prea mult...... tu

[...] Citeşte tot

poezie de Tamara Negura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!