tagadui

Enobarbus: Voi lăuda pe-oricine mă laudă la rându-i, chiar dacă nu mi se poate tăgădui vreo izbândă pe uscat.

replică celebră din piesa de teatru Antoniu şi Cleopatra, Actul II, Scena 6, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot înlocui, nici tăgădui.

Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a avea milostivire

De-a avea milostivire,
Nu-i lucru pâste fire,
Şi cei ce au simţire
Nu pot tăgădui.
Iar firea arată
D-a fi nenduplecată,
Dă obşte desfăimată,
N-am ce povăţui.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu răsturna fără să poţi înlocui; nu dărâma fără să poţi clădi; nu tăgădui fără să poţi crea.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule redactor şef

Domnule redactor şef
Vine vremea în oglindă
Sperie troznind o grindă
Lucrătura la gherghef

Îndrăznesc să vă supun
Labirintul meu firesc
Virtual donquijotesc
Adiere de simun

Nu justific, nu acuz
Riscul doar în nume propriu
Pentru teama de oprobriu,
Când e vorba de abuz

Cu sau fără călăuză
Năzuim cu toţi o oază
Şi apoi vedem cu groază
În declin soarta lehuză!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat se mâhni mult; căzu la pat şi zăcea, fără să-i poată ajuta cineva. Tată-său ar fi dat nu ştiu cât aceluia ce ar fi putut să-i tămăduiască copilul. Când iată credincioşii lui veniră cu un condur. Măiastra, daca se nomoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât să întârzie. Atunci feciorul împăratului trimise pe credincioşii lui să umble din casă în casă, şi să puie pe toate femeile să se încalţe cu acel condur, şi la care s-o potrivi, aceea să fie soţia lui. Tată-său se învoi şi el la această otărâre. Se duseră deci, credincioşii lui, ocoliră toată împărăţia, cercară toate femeile condurul, şi la nici una nu se potrivi. Auzind feciorul de împărat una ca aceasta se îmbolnăvi şi mai rău. Apoi porunci ca să încerce şi femeile din curtea împărătească. La nici una nu se potrivi. Nu mai rămase decât găinăreasa, pe care o uitaseră; dară împărăteasa, aducându-şi aminte de dânsa, îi porunci să se încalţe şi ea cu condurul. Când îl trase la călcâi, pare că fu de acolo. Era turnat pe piciorul ei. Ea începu a se văicăra şi a tăgădui că nu era condurul ei. Feciorul de împărat cum auzi, porunci să i-o aducă...

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!