De-a avea milostivire

De-a avea milostivire,
Nu-i lucru pâste fire,
Şi cei ce au simţire
Nu pot tăgădui.
Iar firea arată
D-a fi nenduplecată,
Dă obşte desfăimată,
N-am ce povăţui.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grecii au avut pururea acel dar d-a fura inima şi d-a cârmui pe nesimţite voinţa stăpânului lor; firea le este a se strecura pe la cei cu puterea şi a le amăgi minţile printr-un farmec, care ar fi o netăgăduită predomnire morală, de n-ar avea mai adesea o făţarnică slugărie drept mijloc şi o mârşavă lăcomie drept ţel.

Alexandru Odobescu în Doamna Chiajna, Nunta (1860)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune, inimioară

Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
Arată ce te munceşte,
Ce boală te chinuieşte?

Fă-o cunoscută mie,
Ca să-ţi caut dohtorie;
Te rog, fă-mă a pricepe
Boala din ce ţi se-ncepe.

Arată, spune, n-ascunde!
Dă-mi un cuvânt şi-mi răspunde:
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A socoti că poate...

A socoti că poate
Un om să facă toate
Oricâte va gândi,
Nu-i dus dă isteciune,
Nici semn dă-nţelepciune,
Şi n-o va dobândi.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o-ntristare

La o-ntristare
Amară foarte,
‘Ncât cel ce-o are
Să-şi roage moarte,
N-ai ce să faci.

Nu-i mângâiere,
Nici e putinţă
Acel ce piere
Să-ţi dea credinţa,
Trebuie să taci.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament literar

Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Ş-a patriei cinstire.

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai să-mi zici dă mândrie?

Ce ai să-mi zici dă mândrie?
Eu n-aş fi mai vrut să fie.
Căci să-npotriveşte firii,
Şi legii, şi omenirii.

Om la om să să arate
Ca cum nu-i e ca un frate,
Tot cu rea dăosibire,
Face pă la toţi privire.

Cu turbare ca o vită,
Şi natura n-e urâtă
Aib-o cin` va vrea s-o aibă,
Cu-nţelepţii treabă n-aibă.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o grădină!

Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

[Într-o grădină]

Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare ca o lumină.

S-o tai, să strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce oi fi viu

Zilele ce oi fi viu
vrednic aş vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aş trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, şi-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn' nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ţi vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viaţa-mi scurtează,
Răpaus, viaţ-oi avea
numai Stixul când o vrea.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar şi vai de mine!

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot înlocui, nici tăgădui.

Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte şi că mi-ar trebui un lung repaos, ca să-mi vin în fire. Şi cu toate astea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăieri şi la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc şi nu mă mai recunosc. Aştept telegramele Havas, ca să scriu, iar să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt şi n-aş mai fi ajuns să trăiesc...

Mihai Eminescu în Scrisoare către Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velele nemuritoare

Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uşi de aur
Şi vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca şi, cântând, vom înălţa velele nemuritoare.

Eternitatea nu-i făcută de timpul lung şi mult,
O oră şi iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Şi pot oferi mult mai multe de auzit şi de văzut
Decât poate viaţa spăla şi şterge cu toate lacrimile ei.

Iubito, ne despărţim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci şi de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;

Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noştri se privesc şi-şi iau cel din urmă rămas bun.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ambivalentă

Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Şi moale cald, nu-i, de nu-i rocă!

Simţurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!

Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiţii,
De forţă stoarsă-n hăul minţii...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!

De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moşteni-n visări, debili!

N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!

Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veşnic duete,
Bărbaţi, băieţi, femei şi fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei cărora nu le lipseşte nimic nu pot spera. Pentru că nu e nimic din ce nu pot avea. Cei cărora nu le lipseşte nimic nu pot visa. Pentru ei, există numai realism sterp. Iar aceasta este realitatea care nu mai lasă loc visării.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou

Iar am tăcut
când am ieşit la lecţie.
Voi fi sancţionată, din nou,
pentru tăcere şi neştire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viaţă
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
Din nou,
voi avea mustrări de simţire
pentru că nu mai pot
să nu va urăsc
şi să nu vă iubesc
în acelaţi timp.

poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţurile nu pot menţine o căsătorie. Există fire, sute de fire subţiri care sunt cusute între doi oameni de-a lungul anilor. Aceasta face ca o căsătorie să dureze, mai mult decât pasiunea sau sexul.

citat din Simone Signoret
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Domnul meu şi Dumnezeul meu! Tu ştii că deseori, în melancolia mea, mă îndepărtez de Tine, aripioarele mele curate le înmoi în mocirla pământului. Atunci strig, ca şi puiul de rândunică; gem, şi gemetele mele ajung la Tine, iar Tu, o infinită milostivire, îţi amiteşti că "nu ai venit să chemi pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi".

citat clasic din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie simbolistă

Domnişoară!

Gându-mi zboară

Spre o fire
Cu simţire

Dulce ca de rai ceresc.

Domnişoară
Rumeoară!

Firea ce în gând zăresc

Şi la care

Sărutare
Gându-mi duce, căci... iubesc...

Pe cosiţe,
Prin altiţe

Şi prin sânu-i rumeor,

Eşti tu Ida,
Eşti candida

Pentru care să şi mor

De ai cere,
Cu plăcere

Primesc... însă, nu mă-nsor!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Harry nu-i plăcea decât un singur lucru din înfăţişarea sa: cicatricea în zig-zag, amintind de şerpuirea unui fulger. O avea de când se ştia şi îşi amintea că primul lucru despre care o întrebase pe mătuşa Petunia era de unde avea acel semn.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!