suspendat

Un moment de teroare, suspendat în eternitate, şi totul s-a sfârşit.

citat celebru din piesa de teatru Faust de Goethe
Adăugat de evey
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rămas suspendat deasupra acestei gropi mari: viaţa.

Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am suspendat întâia oară
Modestia... un moment,
Această piatră funerară
Să devină... document.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt suspendat între cer şi pământ, prea greoi ca să mă înalţ spre stele şi prea eteric ca să scormonesc în noroi.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotism pe contrasens (pentru Sforin Opărescu!)

Unul, dublu suspendat,
N-a dorit, dar s-a-ntâmplat.
Celălalt, mânca-l-ar tata,
Flirtează cu... suspendata!

epigramă de Octavian Lupascu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrobaţie

Am clădit un vis,
drum suspendat
şi îl străbat pe vârfuri, temătoare.
Şi sufletu-mi de vajnic acrobat
suportă-arsura căii
roditoare.
Acolo-ntre culori de curcubeu
cu mâinile în echilibru,
eu,
crucea mi-o veghez
mereu
puternică asemeni unui tigru.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te simţi aruncat şi suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuţi, distrus de propriile tale deficienţe sau exaltări, chinuit de insuficienţele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi strălucitoare sau sumbre, tu rămânând în aceeaşi dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul

Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.

Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheaţă-n aer, suspendat.

Şi brusc trecutu-mi pare viitor
şi urc spre secole latine
şi-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foşnind prin mine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni

M-am întristat şi-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuţi în scânduri
şi globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajişti fără pată
pământ şi cer privelişti ce se-ngână
de aer de crepuscul de ţărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupţiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur

poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

ritm

Ritmul este acel acord secret cu pulsul venelor noastre, sunetul picioarelor noastre, cerinţele periodice ale poftelor noastre, alternările regulate între somn şi veghe... Supunerea la ritm creşte înălţarea lirică, ceea ce permite unui om să atingă moralitatea supremă invadându-şi inima cu sentimentul ameţitor că, suspendat în noaptea şi în confuzia unei geneze eterne, este singur în lumină şi dorinţă, căutând libertatea.

definiţie clasică de Elie Faure în Dans pe apă şi foc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!