sudoare

Dilios: Au trecut mai bine de treizeci de ani de la vânarea lupului în frigul iernii. Şi acum, ca şi atunci, nu este cuprins de frică, ci de neastâmpăr. O intensificare a simţurilor. Briza răcoroasă a mării adiind sudoare de pe piep şi gât. Strigătul de nemulţumire al pescăruşilor, care se hrănesc cu mii de morţi ce plutesc pe mare. Respiraţia regulată a celor trei sute care se află în spatele lui, pregătiţi să moară pentru el, fără să ezite. Fiecare din ei, gata să moară.

replică din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troy (încet, meticulos): Femeie... Fac şi eu tot ce pot. Mă întorc acasă vinerea. Aduc un sac de cartofi şi o oală cu untură. Aliniaţi-vă cu toţii lângă uşă cu mâinile întinse. Vă ofer scamele din buzunare mele. Vă dăruiesc sudoare şi sânge. Lacrimi nu mai am. Le-am cheltuit pe toate. Mă trezesc luni dimineaţa... şi găsesc gustarea pe masă. Ies. Îmi văd de treabă. Dibui forţa de a rezista până vineri. (Pauză) Asta e tot ce am, Rose. Asta e tot ce pot oferi. Altceva nu mai am.

replică din Garduri, Actul I, Scena 3, scenariu de August Wilson (1983)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Lasă puţin paharul din mână şi haide să facem un exerciţiu de gândire!
Septimiu Birlic (trânteşte paharul pe masă şi scoate un sunet specific celor care vor să comunice indirect că băutura este de calitate superioară şi suficient de rece): Despre ce este vorba?
Lască Ştiuio: Uite, îi vezi pe cei doi de la bar?
Septimiu Birlic: Te referi la barman şi la chelneriţă?
Lască Ştiuio (ştergându-şi fruntea de sudoare cu un şervet): Da. Oricum, ei sunt singurii de la bar, însă nu contează identitatea propriu-zisă a subiecţilor, puteau fi alţii în aceeaşi formulă, cadrul contextual ne interesează mai mult.
Septimiu Birlic: În fine...
Lască Ştiuio: Aşadar, ce crezi că ar deveni acele persoane dacă le-ar creşte aripi peste noapte?
Septimiu Birlic (stătea cu privirea aţintită spre uşa de la intrare): Da, înţeleg ce zici, dar vezi tu, întrebarea trebuie reformulată. Iată la ce mă gândesc: bunăoară, spune-mi negreşit... vezi tabloul acela ilustrând două păsări -lucrare neinspirată, în opinia mea- deasupra uşii de la intrare, pe bucata de perete ce desparte partea superioară a uşii de tavan?
Lască Ştiuio: Da!
Septimiu Birlic (luându-l pe Lască de după gât şi arătând cu degetul): Uită-te cu atenţie la ele, analizează-le contururile, penajul, formele capetelor, gândeşte-te la ideea de pasăre, nu aşa cum apar pe perete, îngheţate, artificiale, prinse în plasa artei-kitsch, ţesută de om, ci imaginează-ţi-le pe membrana boltită şi albastră cum se pierd în turma de nori cumulus.
Lască Ştiuio:...
Septimiu Birlic: Şi spune-mi apoi, dacă ai vreo idee, ce crezi că ar deveni acele două păsări dacă le-ar creşte, peste noapte, două membre superioare în loc de aripi?
Lască Ştiuio (după un scurt moment de tăcere): Animale de povară?
Septimiu Birlic: Neîndoios!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!