stramb

Omul drept şi omul strâmb

Eşti drept când tu, din răsputeri,
Dreptate faci, când nu decazi,
Când astăzi eşti tot drept, ca ieri,
Iar mâine eşti tot drept, ca azi.

Eşti strâmb când strâmbătate ceri,
Când judeci strâmb, când tot decazi,
Când astăzi eşti tot strâmb, ca ieri,
Iar mâine eşti tot strâmb, ca azi.

poezie de George Budoi din Dreptatea şi Nedreptatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

11

chircită în uterul strâmb al zilei
ca într-o deltă de respiraţii şi angoase
scriu
scriu ca şi cum poezia mea ar fi pâinea mucegăită
pusă porumbeilor înfometaţi pe un pervaz ruginit
scriu ca şi cum aş putea schimba cursul lacrimilor
să nu mai plâng înafara mea
să plâng în uterul strâmb al timpului strâmb
e primăvară
şi parcă zilele au lumina mai efervescentă
angoasa îşi ia pastila de soare în fiecare dimineaţă
după care
se culcă în patul ud
tremură
ţipă
transpiră
moare
fuge
revine
cât bukowski mi se arată pe cearcăne

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Va veni oare vreodată
Timpul să ştim adevărul,
Întreb mamă, întreb tată,
De ce-i tulbure izvorul.

încerc să găsesc lumină
Printre atâtea rugăciuni,
Poate tu maică divină
Să ne aperi de minciuni.

Jurământul strâmb la unii
De credinţă pentru ţară,
Doamne nu lăsa "nebunii"
Să ne fie mentori iară.

Când se jură strâmb miniştri
Pe a bibliei credinţă,
Ei ne-arată ca-s siniştri
Ignorând... nesăbuinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu port nimb pentru că
el ar fi dureros plutindu-mi
strâmb, deasupra unui umăr.
Tu te gândeai la un
copac, la o pasăre amăruie
şi, in timpul ăsta, eu
existam.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul stânjenit şi strâmb în colţul gurii
Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.
Speranţa, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat şi a durut...

catren de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări de suflet

Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristeţe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat

Valsez în emoţii, emoţii devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai trişti, mai săraci

Şi ştiu că greşesc, dar totuşi accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanţe ce ochiul transformă voit

Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închişi revăd viitor
Şi mor înviat, ca viu să nu mor

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea

Cine vrea să-şi împlinească
Patima ce-i arde-n piept,
Trebuie să cumpănească
Ce e strâmb cu ce e drept!

Cine ţine să nu moară
Ca orice muritor,
Nestemata lui comoară
Să ne-o lase e dator!

poezie de Milea Preda
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţin locul

unei cărămizi din zidul
care te strânge încet
încet se apropie şi te îmbrăţişează
dintr-o regretabilă eroare
te lezează peste tot
unde te atinge cu mişcări
ce se vor tandre
ţin locul unei clanţe
mă ţii strâns în palmă
ai pielea catifelată şi mă faci să mă simt bine
oamenii spun că asta e fericirea
mă bruschezi grăbită
şi palma ta mă abandonează
ţin locul unui toc de pantof
baţi cu mine pe o podea lustruită
mergi puţin strâmb
şi simt că plec ba în stânga
ba în dreapta fără să mă echilibrez
te clatini dintr-un motiv
pe care numai tu îl cunoşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandrin

Sărutul stânjenit şi strâmb în colţul gurii
Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.
Speranţa, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat şi a durut.

Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic şi fals, cum mi-a părut,
Şi încăpăţânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat şi a durut.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul păsărilor de noapte

Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit şi ascultă abisul.

Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi

Are chiar şi un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!