sparanghel

Campania sparanghel 2020

Nemţii nu doresc de fel
Imigranţi la sparanghel.
Pe români ei îi doresc
Ca puţin pe ei plătesc.

epigramă de AdrianTimofte (aprilie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

sparanghel

Sparanghelul este prazul bogatului.

definiţie de Francis Blanche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparanghel: o legumă pe care o muncesc românii şi o mănâncă germanii.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coronavirusul românesc nu este chiar aşa bun. Ăla nemţesc are o tulpină ceva mai fină. Diferenţa e ca între praz şi sparanghel.

aforism de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de pâine, crenvurşti, sparanghel, prune, ridichi de lună şi încă vreo câteva alimente care se bucură de privilegii, nu mânca nimic cu mâna. A decupa o pasăre sau a curăţi un fruct se învaţă într-o singură şedinţă (în câteva luni de dresaj învaţă o maimuţă de specie inferioară).

Păstorel Teodoreanu în Gastronomice (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministrul Agriculturii, agramatul Petre Daea (PSD), a făcut "sparanghelie" la o cultură de sparanghel, cu popă şi tembeliziuni

Popa-a binecuvântat,
Cu agheasmă-a botezat,
Ca sparanghelul să crească,
Şi din plin el să "rodească".

Popa astfel compromite,
Lucruri sfinte şi slăvite,
Le aruncă-n derizoriu,
Devenind un clovn notoriu.

Am şi eu în fundul curţii
(Pentru-a face de-ale burţii),
Nişte ştevie, urzici:
O să-l chem pe popă-aici,

Ca să le agheazmuiască,
Toate vesele să crească.
Când îi vezi pe-ăşti filistini,
Chiar că-ţi vine să te-nchini.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (4 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâscul şi ardeiul

O ţărancă precupeaţă
A adus numai verdeaţă
Pe taraba de la piaţă:
Sparanghel şi dragavei,
Ceapă verde şi ardei,
Salată şi leuştean
Să facă şi ea un ban,
Dar şi vâsc şi busuioc
Purtătoare de noroc.
Într-o zi, de dimineaţă,
Din senin s-a iscat harţă...
Un ardei iute de gură
A adus o-njurătură
Vâscului prins în mănunchi
Şi desprins cu greu de trunchi:
-Eşti o plantă parazită
Şi de nimenea dorită,
Pe când eu am căutare...
Sunt bun în orice mâncare!
Terminând ce-avea de zis,

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de sezon

Dragi tovarăşi care-aveţi
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiţi
În Germania, la muncă.

Cimitirul s-a închis,
Porţile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriţi nu se mai poate.

La sparanghel sau căpşuni,
Chiar şi Spania aşteaptă,
În Italia veţi merge
Numai pe lumea cealaltă.

Şi cum zic s-a încălzit
Şi-a plecat Covidul dară...
Uite-aşa puteţi să daţi
Şi pe la chinezi prin ţară.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret cordial

Totul este închipuit în mine:
filozofia oţetului şi filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit şi voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-şi îndrepta nodul de la cravată
şi pentru a-şi tăia pieliţele de la unghii.

Toate cele în mine interzise,
sunt interzise şi în tine, mamă.
Dar de aici tristeţea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulţi căţei nou-născuţi.

Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar faţa ta, văzută prin frunze de şparanghel.
Şi asta e tot ce-aş vrea să fac,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panait Istrati

Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...

Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba şi pe Moş Anghel,
şi voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.

Voi scormoni prin bălţile de noapte,
domniţă din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceşe coapte,
învins fiind, eu ţi-oi cânta din flaut!

L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!