sfarsit de relatie

Numele meu, anii mei, casa mea

În sfârşit am aflat numele meu –
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârşit am aflat numele meu.

În sfârşit am aflat anii mei.
Anii mei – pagina Infinitului.
În sfârşit am aflat anii mei.

În sfârşit am aflat casa mea –
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârşit am aflat casa mea.

poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară e sfârşit de toamnă

Afară e sfârşit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.

Afară e sfârşit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.

Afară e sfârşit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârşit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzeşte
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.

poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sfârşit

Dincolo de sfârşit
O poarta se arta
Şi se deschide ca un drum
Fără sfârşit,
Şi fără margini.

Şi fără ruga implorare
Nu poţi intra,
Nu poţi deschide
O uşă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morţii.

poezie de Alexandru-Eusebiu Ciobanu din ziarul Ziarul de Vrancea (15 iunie 2016)
Adăugat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o relaţie de miere...

După o relaţie de miere pe pământ
Fericirea se termină cu noduri în gât...

Tu, ţipând o iei pe cărări întortocheate,
Eu merg pe cărări neatinse-ncurcate...

Mai păstrăm ecoul frumoasei amintiri,
Dorul e o flacără ce arde în neştiri...

Te doare lipsa mea, pe min' mă doare
Ultima, penultima, ieşire la plimbare...

Mi-a rămas o candelă, aprinsă amintire,
Pe geamul inimii surpată de iubire...

Mi-a rămas în gând o mănăstire sfântă,
Pe cărăruia ei doar clopotul cuvântă...

Dangătul numără-n ecouri anii mistuiţi,
De gâtul cu noduri şi sfinţii-s uimiţi!...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbaleta

Platoul munţilor, cerurilor
pâlcuri de zăpadă, nori
este pătruns de-o şoaptă
trasă cu arbaleta
arătând traseele montane
printre nori, printre zăpezi,
ce poartă forme diferite
arătând începutul şi sfârşitul
săgeata indicând drumurile
aruncate în paradisul zăpezii
pline de indicatoare
cu trimiteri exacte
pentru a începe şi a sfârşi
ce-ai început şi nu ai sfârşit
sau ai sfârşit fără să începi.
platoul munţilor alb-albaştri
desene, imagini, delir,
sunt doar început şi sfârşit,
sfârşit şi început.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut neîntrerupt

Revoluţiile n-au viitor -

revoluţiile n-au decât trecut
pe care şi-l strivesc neîntrerupt,
până când,
chiar nu mai e nimica de făcut.

Apoi o iau de la început -
ca o povară fără de sfârşit -
ca un blestem neîntrerupt,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunare

pline cu titluri şi bani cash
stau inventând mâini
care intră ies la adăpostul
fără de sfârşit în sfârşit
un capăt de aţă iarăşi inventat
spălat cu detergent par
fumat
(?!) întors pe dos în căutarea
ultimului bănuţ purtat prin căptuşeală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte versuri ale Universului

Sfârşitul e început
Începutul e sfârşit
Răstălmăceşte-le...
La început e cuvânt
La sfârşit tot un cuvânt
Şi care e cel sfânt, sfânt...
Odihnă de frunză în vânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârşit

Strâge-ţi palma
înainte de a scrie 's-a sfârşit'
Şterge doar clipele
complicate de zâmbete şi
liniştea forţata când
îmi atingeai mâna.
Ştrege-ţi doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ţi întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârşit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
şi strălucirea Lunii
reflectându-ţi visele.
Respiraţia ta e ancorată în viaţă.
Şterge-ţi numai neîncrederea
şi schimbă cerneala.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfârşit oarecare

Întrebarea aşteaptă regretele trecute
din zările aglomerate de răspunsuri,
anagramate prin sita pleoapelor mute
hărăzite s-aducă inimii neajunsuri.

Răspunsul are însă piscurile obscure
plămădind întrebării simbolic aşteptarea,
dar deschiderile se adorm cu o secure
care nu acreditează iubirea şi marea.

Ideile latră în calendare cu frică,
arătând melancolia nerestaurată
lângă un sfârşit negru ghicit la o adică
de periferiile ce vor muri odată.

Se cuibăreşte un zăvor al începutului
înfăşurat în lumina pusă pe plecare,
cu răspunsul venit pe calea infinitului,
e doar începutul unui sfârşit oarecare.

poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!