senectute

Ţara Luanei

Ţara Luanei e ţara-n care zeii înşişi
Au coborât din veşnicie...!
Demult, cu mii de ani în urmă
În drumul meu către un sat de Pini-,
Am întâlnit un om...
Un domn la vârsta senectuţii...!
Cu părul argintiu...
Şi vorbă caldă, aurie...
Un om cu chip de înger!
Frumos şi bun,
Cu senectute de Buzău...
Acolo, la senioratul de Buzău,
O părticică pură din fiinţa-mi
S-a dezlipit concret şi a rămas...!
Şi-n locul ei s-a aşezat Luana:
O inimă curată, cu senectute... de Buzău!

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

„Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste”! S-a întâmplat în decembrie 2015! Sir Vă voi fi promis de Crăciun, o revanşă [...] | Citeşte tot comentariul

Senectute

în maţele gândurilor bătrânii fermentează eternitate,
senectute îmbrăcată în straiele umbrei lui ieri
sub cer de înţelepciune curge o apă a luminii

în frig în flăcări de toamnă
bătrânii prind a decoji viaţa de pe nemurire
nu-i nimic să nu
curând intrării în piept de mormânt
cu suflet rătăcitor în senin

bătrânii sunt un început al orizontului cu soare apus,
luna-şi înfige cuţitul de-argint în pieptul vârcolacului
deasupra de iaduri suicidale
în verdele naiv al stării de prunc
adăugat până la contopire
duhului liniştit, ca de dumnezeu,
al celor plecând

când senectutea îmi va spăla mâinile gândului
voi strange în braţe în grijă peniţa

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Odin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un "cerb" ajuns la senectute,
Cu coarne mari, ramificate,
Priveşte înspre zări pierdute
Şi simte doar... singurătate!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SENECTUTE

Bătrâne păstrează
În suflet,
Amintiri albe,
Ca părul tău.
Albul te va face
Mai puternic,
Pentru a continua
Paşii în timp.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute domnului Anghel Aurel

Profesore născut în treizecişopt
Ai părul nins şi mersul ţi-e agale
Dar mărul din livadă ţi-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu crucea şi nici moartea
Mă înspăimântă!
Şi ce e moartea, până la urmă?
O trecere spre altă lume...

Un înveliş al unui suflet
Se stinge către senectute.
Dar spiritul e veşnic tânăr
Şi se transferă în natură!

Ţărâna îmi e mamă
Şi codrii, fraţii mei sunt,
În timp ce Tatăl e lumina
De-a pururi priveghind!

poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste timp

Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forţe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Şi timpul va deveni inert
Pe urmă spaţiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracţii astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie şi aceasta
Numai Cel de Sus ştie.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Consecvent, din tinereţe,
Onorează poezia,
Rază de suflet şi simţire,
Necontenit, până la bătrâneţe!
E-n crezul ce-ntregeşte bucuria
Lumina gândului curat,
Iubirea cu adevărat,
Un dar ce ne-a lăsat!

Cărţi publicate la senectute,
Un dar de vise împlinite.
La teatru e present de timpuriu,
Mărturii de nou venit,
Actor în rol trait pe viu,
Numeroase roluri l-au împlinit!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;

Bucură-te aşadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriţi în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ţi arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca şi cum ai trăi zece vieţi
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămaţi la sănii cereşti
şi nu mai plânge
şi nu mai
şi nu
nu...

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

în dimineţi de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
şi în grădini îs frumuseţi ce cară
eternitatea dulce, de poveste.

tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârşind mirare peste
sărutul ce ţi-am dat pe vorbă-aseară.

zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
şi nu înmugureşti în tine spini
o jale să îţi fie-n gânduri gâde.

spre senectute dacă urci tulpini
corola-nţelepciunii îţi surâde
dar viaţa ta abia de-o mai suspini.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pămpălăul
Comentează! | Votează! | Copiază!