scoica

Scoica

Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greşelile – tristul tablou al expresiilor.

Scoţi apă cu o scoică, pentru că doreşti să goleşti marea.
Vântul, mereu împotriva ta – cad picături sărate.

Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susţine.

Scoica arde la soare.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi trimit o scoică de la malul acestei mări fremătătoare,
Ascultă-o atentă, e-o scoică vorbitoare.
Apropie-o de ureche, vei auzi de dincolo de zare
Poveşti despre sirene şi vapoare.

poezie de Charles Henry Webb, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vieţii neîncăpătoare

Primăvara iese din scoica nopţii
Luminată de întrebări semeţe

Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două beţe

Cresc mugurii şi frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare

Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieţii neîncăpătoare

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şcolii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul scoicii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoica

C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
Şi inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strîng comoara la ureche şi ascult.
îmi pare
Că ţin în mâini o scoică
in care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
Vreodat, pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opac

Impunător, se suprapun colaje necuvântătoare
Din puntea vieţii mi se scurg lacrimile amărâte
Impostori, intruşi în casă, mă sărută
Îmi caut mintea dispărută
Pietros, sărată mare
Orizont lucind lumină
O vitrină scârţâie în zgomot
Scârţâie şi podul
Desprindere deplină
Câtă nesăbuinţă, voi gândaci
Ascunşi sub mobilă
Companioni, atraşi
De strigătul din scoică
Strigă marea departe
Strigă marea în scoică
Parcă alintă
In ecou imaculat
O muscă tristă bâzâie în tihnă
Cântecul.. amorul meu scindat

poezie de Ştefan Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din mine

Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii şi viaţa fulger au trecut

Mi-a bătut un ram în geam
Priveşte afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns

Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut

Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineaţa asta apare
În pâinea cu sare şi vin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scoica memoriei

azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
şi l-am repus în mişcarea de idei

timpul şi spaţiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în scoica a memoriei

din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toţi semenii pe pământ

mă evaluez după fiecare clipă
şi rămân aceeaşi fiinţă de lumină
care-şi pune gândurile în vise realizabile

din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alţii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scoică stau lejer ca-n brişcă

În scoică stau lejer ca-n brişcă...
Mă poartă-un cal de mare trap
Să văd dacă plan(c)tonul mişcă
Şi toţi supuşii mei au cap.

Şi primul care-mi iese-n cale
E-un rac cu ochii de piper
Fierar cu cleşti şi fără foale
Cu mersul în marşarier.

Urmează fiinţe fără maţe
Ce-mi fac la reverenţe, zeci!
Doresc cu snopul lor de braţe
Să mă îmbrăţişeze, deci!

Aşa cum văd se tot perindă
În vis supuşi pe lângă brişcă
E ca-ntr-o noapte cu colindă...
Când tot ce este viu se mişcă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!