Poezii despre scena
Surse care se potrivesc după titlu:
- Femeile savante, Armanda: Actul 1, Scena 1 - Moliere
- Femeile savante, Henrieta: Actul 1, Scena 1 - Moliere
- Furtuna, Actul I, Scena 2 - William Shakespeare
- Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 3 - William Shakespeare
Rezultate pentru scena în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Scena
avem ochi și vedem
cum ar fi să trăim cu creierii-n patru
direcții secundare în care
vântul nu bate
lumina leșinată din scenă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Rolul greu al tinereții...
Astăzi joc rolul principal
În episodul vieții mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Și-mi etalez pe rând costumele
Nu am așteptări mărețe
Deși m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandrețe
Din zeci de pagini de roman
Astăzi joc pe scena vieții
Și rolul este special
Joc rolul greu al tinereții
În modul cel mai natural
În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Și poate numai autorii
Simți-vor partea cunoscută
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre prezent sau poezii despre idealuri
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre teatru, poezii despre mulțumire, poezii despre mișcare sau poezii despre jocuri
Scena, ca un teatru al lumii
Și pe aceste file
Notez sibile, inscripții,
Ca un mare actor
Trăind și murind,
Nefiind și fiind,
În fantastice roluri,
În imaginara, tragica lume a sa,
În carcera grea,
De gheață și fum.
Și vezi ce scriu acum despre gheață și fum.
De multe ori am murit pe scenă,
Însă niciodată ca acum.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, citate de Emil Botta despre teatru, poezii despre gheață, poezii despre fum, poezii despre actorie sau citate de Emil Botta despre actorie
Teatrul își pierde actorii
Aproape-n fiecare an
teatrul pierde un actor.
Se stinge lampa în tavan,
scena e un trist decor
Conduși pe ultimul drum
de spectatorii văduviți,
Rolurile lor rămân
chiar și când sunt împietriți.
Dar, aura strălucitoare
a actorilor plecați,
Rămâne nepieritoare
pe scena unde-au jucat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau citate de Dumitru Delcă despre tristețe
* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)
La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-și facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-și obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-și ridice.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre dans sau poezii despre balet
Teatru nocturn
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.
se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.
e liniște în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre roz, poezii despre religie, poezii despre numere, poezii despre iubire, poezii despre calendar sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Anotimpuri surori bune
Pe scena terrei luminată
De aștrii mândri, lucitori,
Se joacă piesa de-altădată
Cu patru Dive, ca surori.
Sunt cele patru anotimpuri
Cu strai frumos pe trupul lor,
Steluțe, flori de multe tipuri
Îmbracă piepturile lor.
Le știm, le așteptăm îndată
Ce schimbă calendarul file,
Pe scena terrei luminată,
Pe rând, un număr bun de zile.
Patru domnițe renasc iară
Stârnind în suflet bucuria,
Chiar de e ger sau cald afară,
Simțim a fetelor mândria.
Dar, de un timp, se țin de șotii,
Se zbenguie pe-a terrei scenă,
Iar pământenii stau ca proștii
Privind la jocul fără jenă.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (10 octombrie 2023)
Adăugat de Gabriela Gentiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mândrie
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre râuri
Piesa
Cu pensonul disperării ți-am trasat cauza
și cu toate că nu ți-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe față ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubești și m-ai adorat
Urma să mă urăști și m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
și am privit....
am pierdut?
poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre aer sau poezii despre absurd
Scena
atârnă-n fereastră greoi cimitirul
și iarna se scurge pe cruci
e cald înăuntru se-ncinge delirul
tu noapte tu iarăși aduci
lumini luminând pe acei din departe
sau tot ce din ei a rămas
electrice raze de veghe la moarte
pătrund și prin mine au glas
în noapte în noapte se-aruncă lumină
pe scena cu-actori obosiți
nici măști nici discursuri nu-s după cortină
ci oase și viermi fericiți
poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre măști, poezii despre moarte, poezii despre iarnă, poezii despre fericire, poezii despre electricitate sau poezii despre cruce
<< < Pagina 1 >