sabat

Rombul,-de Sabat,
grup de vrăjitori dansând.
Sefirot dual.

haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis (2011)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scoţian din Ulster poate ajunge să nu mai creadă în Dumnezeu, dar nu să poarte de sabat hainele din timpul săptămânii.

C.S. Lewis în Surprins de bucurie
Adăugat de Constantin Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreţie,
Trăiesc din ameţeala cerului;
Tu eşti o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-şi caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aş da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu şoimii şi areţii,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălţimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipseşte,
Că sunt condamnat la picaj,
Că ai o misiune mai înaltă
şi, oricum ai fi, nu sunt fără de tine

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta scaieţilor

De şapte dimineţi,
La marginea potecii
Se ceartă doi scaieţi
Degeaba, ca zevzecii.

De-o săptămână-ncoace
Nu s-au mai agăţat
De fusta ce le place
Şi care s-a urcat,

Intrând la şapte ape,
Scurtându-se treptat,
Până la cer aproape,
În ziua de sabat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivaldi nu a rămas în istoria muzicii prin operele cu care a entuziasmat publicul veneţian timp de câteva decenii. Mai durabilă s-a dovedit prezenţa artei sale în repertoriul religios catolic, prin motetele, psalmii, laudele, rugăciunile corale create pentru formaţia de la Pietà, din rândul cărora se detaşează ca frumuseţe melodică şi măiestrie a scriiturii vocal-instrumentale, un Sabat Mater pentru alto, orchestră şi orgă şi un Credo pentru cor şi o formaţie de opt instrumente.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

Languroasă şi felină,
Plină de lipici şi har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.

Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc, la epitete
Cu nuanţe de sabat.

Arzi ispite... şi orgolii
Într-o candelă opacă
Şi-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.

Dai atingerii culoare
Şi luciri, ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

Languroasă şi felină,
Plină de lipici şi har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.

Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc la epitete
Cu nuanţe de sabat.

Arzi ispite... şi orgolii
Într-o candelă opacă
Şi-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.

Dai atingerii culoare
Şi luciri ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citim, în anumite cărţi, că în Evul Mediu se cunoşteau pomade, unguente, cu care vrăjitoarele îşi ungeau corpul pentru a merge la Sabat. În realitate, ele nu mergeau nicăieri cu corpul fizic, ci cu corpul astral. Anumiţi medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat reţetele, care sunt dificil de reconstituit exact, pentru că nimic nu era spus clar, şi le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substanţe excitante, care provoacă dedublarea.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, când te-or aşeza

Iubito, când te-or aşeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Te strâng la piept şi te sărut
În noaptea tristă şi pustie,
Chip rece, palid şi tăcut,
Voi fi şi eu asemeni ţie.

Se scoală morţii şi dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Şi tu mă ţii îmbrăţişat.

Când morţii toţi vor fi chemaţi
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrăţişaţi,
Rămânem numai singuri noi.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de iubire

toţi anii aceştia petrecuţi în mine
mi-au agravat rănile
nu am ştiut dinainte
că trebuia să încapi şi tu
aş fi cerut o inima mai mare
o vioară în plus şi ceva balsam

poezia ta mi-o pusesem pe oase
şoaptele îmi curgeau prin sânge
din mângâierile plantate în carne
creşteau finici
la umbra cărora ascultam slujba de sabat a rabinului.

când vom intra în umbra neştiinţei
cicatricele timpului
pe trupurile copiilor noştri
vor fi izvoarele din care divinitatea
îşi va sătura setea de iubire.

poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!