revelator

poet

Un poet este o lume închisă într-un om... Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e proget, revelator de idei, el e apostol.

definiţie clasică de Gotthold Ephraim Lessing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelator de idei. De idei noi, desigur. Ce rost ar avea revelaţia unor idei deja revelate? Revelator al noului. Iată [...] | Citeşte tot comentariul

Blândeţea vine cu vârsta. Acreala, tot cu vârsta. Vârsta este un revelator în camera obscură a timpului.

aforism de Paul Louis Lampert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomenul morţii provoacă cea mai mare tristeţe. Şi nu este revelator pentru diferenţa dintre melancolie şi tristeţe faptul că niciodată o înmormântare nu poate fi numită melancolică?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac oamenii care se ştiu înconjura de prieteni şi cărţi. Rostul prieteniei nu este acela de a te ajută să trăieşti mai bine, ci să trăieşti mai frumos, prietenii sunt o punte înspre noi înşine, un factor revelator. Cât despre cărţi, îmi place să cred că, citindu-le e că şi cum am cumpăra umanitate şi bunătate în stare conservată pentru a ne hrăni sufletul.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teleportare

Ating din alte timpuri chip şi trup
pe folia-n revelator de alb şi negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.

Am simţul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiţă, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.

Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăştiind, de-am şansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ş-oase.

Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfaţa-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!