reface

Am ales orbirea

Infinitul nu are ziduri
Sunt de noi, ridicate cu ochii
Inima degeaba bate şi le
sparge
Privirea imediat le reface...
Nu mai privesc cu ei
Au creat iaduri multe..
Şi de aceea...
Am ales să privesc cu inima

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres la nivel microscopic

Fiecare atom
Indrăzneşte să spere,
Zburdând prin imperiul microscopic,
Intotdeauna plin de surpize,
Că va evada în spaţiul macroscopic,
Atunci când materia se va remodela...

Când spaţiul şi timpul, reorganizate,
Unindu-se în multiversuri,
Aievea vor reface
Nivelurile multidimensionale
Trecute, prezente şi viitoare,
Intr-un sens nedefinit,
Care vor răstălmăci
Adevărurile universale, nelimitate.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli

Aseară pe înserat
Facebook m-a blocat
Să nu pot posta în grupuri
Că au ei alte scopuri.

Că ne iau aleatoriu
Să citim condiţii obligatoriu,
Politici şi siguranţă
Ca s-avem ceva speranţă.

Totul tine doar trei zile
Când nu pot fi cu tine.
După, voi vedea îndată
Dacă postare-ai aprobată.

Nu pot raspunde la comentarii
Că doar ei sunt proprietarii
Aşteptăm, ce putem face,
Până treaba se reface.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu am mai scris de dragoste. De-o vreme
Nu am mai scris nici despre cai bălţaţi
Însă de mâine, alte teoreme,
Concepte noi şi îngeri cocoţaţi
Mă vor preocupa, iar primăvara
O să-şi întindă verdele covor,
Doar roţile bolidului Kafiara*
Or lăsa dâre-n drum spre rezervor,
Când voi reface plinul cu cerneală
Pentru o tură iar prin Univers.
Caligrafie fără osteneală
Pe foaia de parcurs. Un singur vers.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti

esti un condiment pretios ce poate reface orice suflet
esti dulceata florilor culese proaspat
esti cerul ce coboara sa se uneasca cu marea
esti steaua ce calauzeste fiecare iubire catre destin
esti mai stralucitoare decit orice nestemata din lume
esti minunea care mi a aratat iubire pura
esti mai presus de toate femeia visurilor mele

poezie de Silviu Petrache (23 martie 1990)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti

o lumină muşcă din albastru,
dansează desculţă,
fără nume şi glas,
reface pe curba orizontului visele despicate.

un paradis verde se naşte printre stele buimace
odată cu primăvara demascată
ce-şi strecoară extazul
şi dincolo de obloane şi perdele.
verdele trăit şi-a lăsat sarea
devenind piatră albă lucind printre gânduri.

frunzele neliniştite restituie sonor
respiraţia cuvintelor verzi.
nu eşti printre cuvinte.
la capătul liniştii sparte
mă dor cuvintele, pătate de uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

Înainte de toate vor dispărea oamenii
(orbii vor fi ultimii în a pleca de aici),
apoi celelalte vietăţi şi lucruri
se vor face fărâme
şi pe toate luate la un loc
le va înghiţi spaţiul, mai exact
Gaura neagră a galaxiei care ne vine.

Ne vom regăsi dincolo de viitură
(orbii fiind ultimii în a ajunge acolo),
unde lucrurile îşi vor recăpăta formele,
iar fiecare om şi orice vietate
îşi va reface trupul, ca un puzzle,
ele însă nu vor avea vreun conţinut
şi vor rămâne pe veci fără mormânt.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt cosmic

iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumuseţe de candoare şi de pietate.

plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendenţă culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranţa destrămată în lumini se reface.

delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
şoapta de iubire ce întuneric frânge.

pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Veghiază, o suflete tare,
Şi ţinta păstreaz'o în Nord,
În ciuda ispitei ce-apare
În apa cea lină din port.

Întoarce-ţi priviera tot sus!
Departe de şesuri domoale.
În aierul liber te-ai pus?
Tot mai adânc taie-ţi cale.

Cu pânzele veşnic umflate,
Din cer pân'la marea ce-o tai,
În mijloc de unde mişcate,
Cărarea ta sigur s'o ai.

Să fugi de pământu'nchegat,
De zările strâmte'n hotare:
Spre spaţiul nelimitat
Pluteşte intr'una pe mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când ninge şi-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliţi clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi eşti pereche,
Şi-n munte ard vechi focuri şi plâng în ochii tăi.

Din mii şi mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Şi nu te ţese vremea prin nevăzute fire?!

Te-aş rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ş am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aş trezi cu tine, să-ţi dau al vieţii nume.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!