razboiul stelelor

Cele trei operaţii

Perşii slobozeau vectori
din arc
grecii se ascundeau
în paranteze rotunde

războiul ne adună
războiul ne scade
războiul ne împarte

ai putea stoarce gânduri
din această ţărână
atât e de îmbibată
cu amintire.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul stelelor ce-aşteptă

În lumea stelelor ce-aşteaptă
Se spune că am fost iubit
De-o frumuseţe înţeleaptă
Născută-n nori de labirint.
A fost odată ca o şoaptă
Şi-s mulţumit că m-am trezit
În lumea stelelor ce-aşteaptă,
Se pare că am fost iubit.

****

Şi am primit ca drept răsplată
Fior în pieptu-mi biruit
De la visatul chip de fată
Ce prea uşor s-a risipit
În lumea stelelor ce-aşteaptă.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul

De când e lumea, lumea ştie,
Războiul este-o nebunie;
Nu singulară, maladivă,
E-o nebunie colectivă.
Războiul este-o barbarie
Şi-i declanşat de lăcomie.

poezie de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul iubirii

A venit sfârşitul şi noi am pierdut
Războiul acesta ce-l numim iubire
Inimile noastre mult au pătimit
Ce tragic final, totu-i amintire.

Am şi răni adânci, am şi cicatrice
Suferinţă mare eu am îndurat
Căci inima mea a rămas deschisă
Şi neprotejată şi s-a tulburat.

Războiul iubirii... vină şi durere
Inimile noastre se deschid şi ştii
Că doar timpul este cel care cunoaşte
Cine va fi primul care va răni.

De această dată la pământ sunt eu
Şi strig în neştire, fără de folos
Căci speram războiul să nu îl purtăm
Dar tu m-ai lovit dur şi nemilos.

poezie de Adam McKim, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelelor

C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor,
şi flacări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur gând mi-e rază şi putere:
o, stelelor, nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea!

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni stelelor

Asemeni stelelor
Cădeam uneori
Prea obosiţi
Pentru a ne mai putea menţine pe locurile noastre
Pentru a ne mai mai păstra strălucirea
Aşa că ne abandonăm căderii
Arzându-ne epitaful
Visele noastre
Care nu vor deveni niciodată realitate.

poezie de Natasha Head, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!