racori

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcoarea ta

Sunt patru tipuri de răcori!
Răcoarea ta.
Răcoarea ta răcoroasă.
Răcoarea cu iz de răcoarea ta
de pe gură...
şi parcă la urmă o răcoroasă-căldură
răcoarea ta neutră
frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor prin m(â)ine

Încet, tot mai încet,
în voia gândurilor,
prin iarbă,
prin fântâni,
prin răcori,
neîntâmplător,
oricât de ciudat ar suna,
de acolo încep să visez

poezie de Eli Gîlcescu (1 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iunie

Pe tâmpla mea aşază-ţi mâna,
despre care îmi spui că e rece,
sau mai bine, aşază-ţi inima
pe ochii mei, pe fruntea mea

numai aşa
îmi vei putea răcori
arderea mea de tot.

poezie de Adrian Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de amor!

Pentru Adriana Floare

Mulţimi de vânătăi pe sâni mi se ivesc
Şi-un foc se-aprinde-n mine.
Răcori mă iau pe spate şi buzele mă ard.
Obrajii se roşesc şi inima-mi se zbate
şi simt că vrea să zboare...
Îmi cere dragoste,
Şi nu ştiu de i-aş da!
Mă zbat cu gândul meu, dar ce sa fac cu inima?
Cred că o voi lăsa că să decidă "Ea"!
Dedicată celei mai frumoase clipe.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Umbra lumii se aşază
Pe un cap de munte sus
Şi de-acolo scânteiază
Zilele care s-au scurs.

Noi veşminte de crăiasă
Îşi alege luna-n zbor,
Sărutând bolta firească
Stelele îşi fac răcori!

Zorii plini de-ngândurare
Tind zăbavă să-i apuc,
Se uimea în zăpăceală
Jinduitul cânt de cuc.

Izvorând mărgăritare,
Ochi de rouă-n cristalin
Potoleşte setea-soare,
Nalţă sufletul senin!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migratii

Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
şi atâtea doruri plâng,
în nopţi tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de şuier de cocori,
mă frâng
şi ne-ncetat
renasc şi mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
şi nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbuşit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

desprinde cerul la un colţ
trage uşor de el şi înveleşte-mi durerile
aş vrea să le simt albastre
despicate de şirurile ascuţite ale cocorilor
chemaţi către casă din depărtări neştiute
presară pudra de apus pe răni
şterge-mi lacrimile cu mătasea sângerie a răsăritului
şi rămâi în alăturare dulce
lângă fruntea cotropită de febră
pentru a-mi răcori fierbinţeala
prin zbuciumul neistovit al pleoapelor
într-un salon fără număr
abandonat nemărginirii din ochii tăi
eu sunt pacientul învelit cu cerul
până sub bărbie

poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (19 aprilie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în vânt

lasă-mi iubite încă o clipă de răgaz
să se usuce lacrima din ochiul meu
marea de speranţe cu albastru talaz
îmi udă trupul încercat din greu.

boala mă asaltează în suflet şi vis
mă simt fragilă ca un trandafir
petale romantice prin vers am deschis
în toropeala inimii vreau răcori de zefir.

magii mă învaţă şi îmi dau poveţe
cum să dezleg taine prin simplu cuvânt
lumini îngereşti mai pot să mă răsfeţe
să urc bătrâneaţea pe aripi de cânt.

mă răspândesc în lume cu naturaleţe
versuri ating cerul purtate de vânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!