racit

Pe masă arde o lumânare,
Liniştea-i asurzitoare...
Cafeaua mi s-a răcit de mult,
Eu cuget la ce-am fost o dată,
Si la ceea ce azi sunt,
Si oftez adânc, oftez prelung,
Căci viaţa este un moft prea scump,
Si trece ca un vis de vară.

Valeria Mahok (3 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un băieţaş care a răcit; se jucase pe afară şi se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum şi unde, fiindcă pe jos era uscat şi nu ploua. Mamă-sa l-a dezbrăcat, l-a pus în pat şi a prins samovarul, ca să-i facă o ceaşcă de ceai din soc, fiindcă ceaiul încălzeşte.

începutul de la Fata din soc de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta şi haosul

Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu exteriorizez. Eu înţeleg rolul muzicii într-un mod cu totul deosebit de acela obişnuit. Muzica ne este dată pentru a pune ordine în lucruri: să trecem de la starea anarhică şi individualistă la o stare normală, perfect conştientă şi prevăzută cu garanţii de vitalitate şi de durată. Ceea ce e propriu emoţiei mele conştiente, nu se poate reflecta nici chiar pentru mine în vreo regulă. Din momentul în care luăm cunoştinţă de o emoţie, ea s-a şi răcit.

citat clasic din Igor Stravinski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

cu mult mai cufundat în gînduri
pe-acelaşi drum el s-a pierdut
n-a mai surîs ca-n alte rînduri...
ah, pentru ce a mai trecut?

e poate mîniat pe mine:
inima-i rece s-a făcut?
n-am turburat visări senine...
ah, pentru ce a mai trecut?

şi la fereastra mea, privirea
azi întristată şi-a pierdut
poate nu s-a răcit iubirea...
că de ce oare-a mai trecut?

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-acelaşi drum el s-a pierdut;
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah! pentru ce a mai trecut?

E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah! pentru ce a mai trecut?

Şi la fereastra mea, privirea
Azi întristată s-a pierdut,
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare a mai trecut?

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-acelaşi drum el s-a pierdut
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?

E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?

Şi la fereastra mea, privirea
Azi întristată şi-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare-a mai trecut?

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea pin ceruri

O stea pin ceruri o văd că trece
Şi eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.

Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.

Ştiţi de ce stelei i-am dat un nume
Numele unui suflet răcit,
Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mbătrânit?

Pentru că ochiul ce lăcrimează
După-acea steauă care s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!