provocat

Scutul iubirii

Era o zi ca de apoi, c-un cer ca de cenuşă,
C-un vânt pe care amândoi îl auzeau prin uşă
Forţând intrarea cu zăvor spre suflete-mplinite
Ce-aveau, demult, în lumea lor, destinele unite.

Iar vântu-acela nu-nceta să urle-a veşnicie,
Împrăştiind cenuşa rea, ca lumea să îl ştie
Mai rău decât un uragan, mai tare ca o stâncă
Ce rupe apa din ocean de cea de mare-adâncă.

Dar uşa-ceea, uşa lor, forjată în iubire,
În vântul asediator, a provocat uimire
Când, rezistând, l-a provocat: necum să se-ntrerupă!
Şi-n ziua-ceea l-a lăsat, din aripi, să-şi mai rupă.

O, vânt din ziua de apoi, născut din întuneric,
Ai vrut, în suflete, război, dar suflul tău eteric
Nu a ştiut de uşa-zid, de scutul fără teamă
În faţa vântului perfid! Iubire, -aşa se cheamă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Am fost atât de ocupat
să mă distrug pe mine,
încât nu am putut să văd
toate necazurile pe care
ţi le-am provocat.

Îmi pare rău.

poezie de Matthew D. Eayre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel

Naivul plug odată (probabil, ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul ţanţoş răcni cavalereşte:
"Mişelule-n genunche!" Şi-n frunte l-a scuipat...
Şi pe teren, naivul a fost silit fireşte
Mult umilite scuze să ceară de la tun.

Morala
Doamne! Fereşte
Pe mojicul prost de boier nebun!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cianură

pentru un surâs de-al ei ai da
din cap sau te-ai duce
să picuri acid pe tabla
zincată de la un capăt
la coada împletită atent
în trei direcţii diferite
cianura vindecă suferinţa
tragi tocul în faţa hârtiei
şi nu scrii nimic până nu-i vezi
surâsul bun de pus la rană
pansează şi vindecă pe loc
ulcerul provocat de gelozie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu pot ierta

Obrazul i-am lovit cu palma,
L-am provocat şi l-am împins,
De nedescris mi-a fost sudalma,
L-am vrut supus, ucis, învins...

I-am pus bagajul la picioare,
El nu spunea nici da, nici ba,
Avea un fel de-nfumurare
Pe care nu i-o pot ierta...

N-aveam regrete şi nici teamă,
Atât am mai putut răbda
Acest actor. Această dramă
E însăşi vieţuirea mea.

Că l-am urât, ştie şi el,
Trecutul, acest infidel!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cenuşă (unui prieten mort)

Erai tu însuţi,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morţii îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenuşă.

Dar noi nu reprezentăm nimic, feţe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ţi-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ţi-ai ridicat braţele cu furie, violent, în faţa celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenuşă.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio se răspunde-n zare,
Adio este şi pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mişcare.

Nimic nu poate fi puternic
Prin existenţă să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veşnic.

Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.

Emană doar în jur tristeţea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Şi-ţi distruge tinereţea.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epig(r)onii

(Confraţilor epigramişti, un remember, la ziua lui Păstorel)

Se ştie bine azi că Păstorel
Era un bun degustător de vinuri
Şi ce ziceau rivalii după chinuri,
Spunea în trei secunde numai, el.

În crama-n care vin să-şi facă plinuri,
De-a valma, muşteriii, fel de fel,
A fost o zi în care-ntr-un duel,
A provocat suspine şi leşinuri:

Spunând, în epigrame(!), toată seara,
Podgoria şi soiul, aditivii
Şi cum e înclinată viişoara,

Şi-a uluit atât de mult convivii,
Că-n Iaşi, dar ce spun Iaşi, în toată ţara,
De-atuncea scriu catrene toţi beţivii!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urări scurte

Tu să nu uiţi.
Tu să nu uiţi de tine,
De lume şi de suflet,
Să nu uiţi de durerea
Ce-a provocat un scâncet.

Să-ţi aminteşti.
Să-ţi aminteşti cu viaţă
De oameni şi de locuri,
De întâmplarea care
Te-a dus pe-a' tale docuri.

Să iei aminte.
Să iei aminte orice
În viaţă-o să te-ajute,
Că-i sfat ori că-i îndemnul
Ce nu o să se uite.

Trezeşte-te.
Trezeşte-te şi simte

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectiv turistic

Experţii nu se pot pune de acord
Sub camera ascunsă.
Facilităţile de distracţie în afara orelor amiezii
Sunt reduse sub pretextul că
Petrecăreţii au provocat scandal
În locuinţa temporară. Pe litoral.
Aceasta se delimitează ca teritoriu familial
Posesorii felicitându-se,
Adoptă tactica de supraveghere obstinată
A proprietăţilor fictive.
Potrivit cu rangul, infractorii,
Sub clar de lună
Îndeplinesc misiunea
Bine pusă la punct.
Televiziunea ia atitudine
Prin urmare, face mult zgomot comunicaţional.
În zadar.
Entuziaşti, agenţii de turism dezvoltă afacerea
În baza principiului "primul venit, primul servit".
Autorizaţia de a se deplasa în mini-vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!