proverbe despre neam

Proverbe

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învăţăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toţi ar învăţa,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.

Hai la moşu' cu proverbe
Dai un ban, dar ştii că fierbe,
Fierbe-n sus şi fierbe-jos,
Hai la moşu' cu proverbe.

Hai la moşu' cu proverbe
Pentru-n nume şi trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moşu' cu proverbe.

Avem multe treburi, făţuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam năruit – noroi neexplorabil

Nadir nociv, nemernici nemurind,
Nervism nestins, nababi neosteniţi,
Naziri năuci, norod năpăstuind,
Neam năruit – nemeşi neisprăviţi.

Năvârlioase neguri năvălesc,
Nebune, necurat – nepristănite,
Neghine neculese ne năimesc,
Neam năruit – năpârci neostoite.

Năvlegi nativi, netrebnici neuroni,
Normalizând năravul netratabil,
Neobaronii nasc neobaroni,
Neam năruit – norod neavuabil.

Nedumnezeu, netot nietzschenian,
Neploditor, nedrept, nefrecventabil,
Ne năpădeşti nedrept, neronian,
Neam năruit – noroi neexplorabil!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o limbă, un neam

Am o ţară, o limbă, un neam
Şi mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.

Am o ţară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt şi câmpii, coline înverzite
Şi cuptoare pline de pite.

Aici eu am o ţară, o limbă, un neam!

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor

Neam de neam nu s-a văzut
Un popor de-amar de veci,
Ruinat, trădat, de caii săi de lut
Uitat, lăsat, cu inimile reci.

poezie de Vlad Milon (18 iunie 2023)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune a timpului

Se certau pirul şi grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.

Se certau pirul şi râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.

Văzând că-s ca şi cum nu-s,
Mândra şi-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-şi poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,

Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...

Alergând prin munţi şi văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ţară, pentru neam

De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram,
Şi ne-am zămislit ca neam.

Eşti dator să lupţi, române,
Pentru ţară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.

Să păstrezi ţara şi neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunţi duşmanul,
Când calcă al tău pamânt.

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neam a fost dat la câini

Un neam a fost dat la câini
şi chiar nimeni să nu plătească?

Îmi târam aripa
ca un cal de păpădie...

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-atât!!!

Plâng doi scaieţi o pară
zemoasă şi cuminte
ovală...
cu bustieră
lângâ un graur
preot
din neam mâncătoresc!
Şi chiuie
o viespe
amorfă şi opacă
vicleană
transpirată
din neam
gospodăresc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre nimic

am să scriu de acum
mai nimic
mai nimic...
despre saliva neuscată
pe colţul unui plic,
despre fereastra ce dă
într-o cameră de bicicletă,
despre toamna ce aleargă pe străzi
ca o femeie zveltă,
despre oameni care-şi ţin mâinile în buzunare,
despre măceşele coapte
pe foi de ziare.

despre nimic am să scriu astăzi.
despre nimic.

un neon plin de fluturi se sparge
şi orbesc - vreau să zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri în stema domniei Ţării Româneşti, neam casei băsărăbească

Ceastă ţeară corbu-ş poartă întru pecetea ei,
fericit acum se-au dat adaos peceţii.
Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,
om den jeţiu şezându-ş toiag laudă acela.
Mare neam băsărăbesc cu aceasta semnează,
că marea acelor isprăvi a toţ să-i vază.

poezie de Udrişte Năsturel (1644)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!