proceda

Dave: Când eram copil, tata m-a crescut în spiritul teoriei "Fă ce îţi spun, nu ce fac eu." Astfel, când am devenit la rândul meu părinte, mi-am jurat că voi proceda mai bine cu copiii mei. Aşa că teoria mea este: "Faceţi ce vă spun - nu ceea ce sper că nu ştiţi că eu fac."

replici din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Wilson: Nu am copii, căsnicia mea merge prost... nu am decât două lucruri care îmi merg bine: meseria asta şi prietenia asta idioată şi defectă, şi ţie nu-ţi pasă de nici unul dintre ele îndeajuns încât să ţii un discurs amarât.
Dr. House: Ba ţin la ele... dacă aş putea să o iau de la capăt...
Dr. Wilson:... ai proceda exact la fel.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bertram Pincus: Doctor Prashar – tu vii dintr-o ţară... înfricoşătoare, nu? (Pauză.)
Doctor Prashar: Sunt din India...
Bertram Pincus: Dar tu nu eşti... creştin, ca noi? (Pauză.)
Doctor Prashar: Religia mea e hindusă...
Bertram: Da. Aşadar, tu cum ai proceda pentru a obţine informaţii de la o persoană ostilă?
Doctor Prashar: Păi... ca o persoană... ce aparţine religiei hinduse... pur şi simplu... aş întreba... politicos...

replici din filmul artistic Oraşul fantomelor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Întotdeauna pacienţii noştri ne spun cum ar proceda ei ca medici. Coase-mă acolo, pune un pansament pe rană şi trimite-mă acasă. Când nu cunoşti prea bine problema, şi nu înţelegi cauza care stă la baza acesteia sau pur şi simplu nu înţelegi cât de gravă este plaga respectivă, îţi este uşor să vii cu o soluţie imediată. Primul pas spre o vindecare adevărată este descoperirea afecţiunii exacte. Dar oamenii nu vor să audă acest lucru. Se presupune că trebuie să uităm trecutul care ne-a condus aici, să ignorăm complicaţiile care pot apărea pe viitor şi să optăm pentru o vindecare rapidă.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu vă uitaţi aşa la mine! V-am spus clar că n-am să vă impun niciodată punctul meu de vedere, nici n-am să vă dau ordine stricte, pe care voi să le urmaţi. Decidem împreună ce vom face şi ar fi bine să vă obişnuiţi cu asta. Aşa că să vă aud; aştept propunerile sau părerile voastre, apoi vom proceda, de comun acord, cum va fi mai bine...
Lia: Chiar vei ţine cont de părerea noastră?
Lucian: Ţie ţi se pare cumva că aş glumi? Vorbesc foarte serios! Aşa că spune-ne părerea ta!
Lia: Dar a ta care e?
Lucian: A mea?! S-o lăsăm la urmă. Vă dau întâietate vouă, ca să nu vă influenţez. Ce nu vă convine? Sau, mai bine zis, ţie ce nu-ţi convine, domnişoară consilier?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Lasă, că vă veţi descurca voi şi fără el, aşa cum şi el se va descurca fără voi.
Mihai: Nu ştiu dacă va fi chiar aşa, Ly. Nu va fi atât de simplu. Într-adevăr, Luci e un om minunat, e un foarte bun comandant, coleg şi prieten. Prezenţa lui printre noi era întotdeauna binevenită, plăcută şi utilă, ştia să se impună când era necesar, fără a exagera. Nu ştiu, personal nu înţeleg de ce ar vrea această separare, fie ea chiar şi temporară. Întotdeauna şi-a dorit ca noi să fim uniţi, la bine şi la rău, să constituim un echipaj strâns, unit, ca o mare familie, iar acum brusc, el însuşi să ceară această separare... Mi se pare inexplicabil şi chiar îngrijorător. Trebuie să fie cu adevărat, foarte afectat, pentru a proceda astfel.
Ly: O să-i treacă lui.
Mihai: Probabil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Totuşi, nu pricep de ce s-ar fi interesat de mine...
Dora: Nu pricepi? Poate că... Te iubeşte. Altfel de ce s-ar fi interesat? Gândeşte-te, Lia! Nu-i eşti deloc indiferentă. Am remarcat asta la el. Să fi văzut ce bucuros era când a aflat că n-ai nici un prieten.
Lia: Nu mai spune! Era bucuros?
Dora: Foarte. Atât de bucuros, încât m-a sărutat.
Lia: Poftim?!
Dora: Doar pe obraji, fugitiv, năroado! Cred că n-o să mai spăl niciodată locul în care buzele lui mi-au atins obrajii...
Lia: Ah... Ce tupeu pe el! S-o interogheze pe cea mai bună prietenă a mea... Ce-şi închipuia că o să afle despre mine?
Dora: Nu-mi dau seama ce... Dar tu ce intenţionezi să faci în legătură cu chestia asta?
Lia: Probabil că, deocamdată, nimic.
Dora: Deocamdată?!
Lia: Desigur, deocamdată. Pentru că, dacă el a îndrăznit să te interogheze pe tine, eu îi voi întreba pe prietenii lui cei mai buni despre el, iar spre deosebire de el, am avantajul că aceştia participă la misiune.
Dora: Te referi la...
Lia: Alexandru Ştefan şi Nistor Harris, geneticianul şi geograful. Ei sunt prietenii lui cei mai buni, de destul de mulţi ani. Doar să le câştig puţin încrederea, simpatia şi... 13 ani; am destul timp să aflu cât mai multe amănunte picante de la ei doi despre Don Juanul nostru. Şi tot spre deosebire de el, chiar am ce afla.
Dora: Chiar vei proceda astfel?
Lia: Bineînţeles. De ce nu?
Dora: Nu ştiu, Lia. Nu mi se pare corect.
Lia: Ba e foarte corect. El de ce să se intereseze despre mine şi eu despre el nu?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu ştiu; poate... Printre ele s-a numărat şi blondina noastră micuţă, Maria. Ceea ce ştiu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut şanse, eşti drăguţă... Tu, Maria sau alta. Dar aşa...
Sonya: Aşa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu ştiu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poţi schimba ceva.
Lucian: Nu înţeleg...
Sonya: Dacă tot o iubeşti atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că şi ea te iubeşte pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu ştiu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubeşte. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândeşte mereu la tine, atât de mult, încât vorbeşte şi noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubeşte, e singura explicaţie.
Lucian: Posibil... N-aş putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să ştii dacă te iubeşte sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găseşti jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauţi în timp ce ea nu este în cameră; îl ţine întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu ştie de existenţa jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuieşti?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluţie pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te linişti, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăşi împreună cu ei; aţi stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!