privi

Etică

A te privi pe tine însuţi e-o armă

a privi pe altul e-o dezarmare

a nu privi deloc e-o germinaţie.

poezie de Gheorghe Grigurcu
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Învaţă-mă să zbor...
Învaţă-mă să zbor sau să trăiesc,
În ceasul desfrunzirii dintre noi,
Să pot privi la umerii tăi goi
Atât de blând, de viu şi de firesc.

Atât de greu, atât de nebunesc
Nu mai avem nici timp pentru risipă,
Învaţă-mă să zbor măcar o clipă
Să pot privi de sus ce-i pământesc.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine verticală

Cu tine verticală deasupra ochilor
puteam privi în jurul Soarelui
razele mâinilor...

În centrul palmei aveai o planetă retrasă
iar în centrul ei un gol
de la inima scoasă.

Cu tine verticală deasupra ochilor
mă puteam privi în ochi
la umbra ta.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Nu privi.
Lumea-i gata să se desfacă.
Nu privi.
Lumea-i gata să-şi stingă toate luminile
Şi să ne îngrămădească-n groapa ei de întuneric,
Acel loc negru şi unsuros şi sufocant
Unde vom ucide sau vom fi ucişi, sau vom dansa, sau vom jeli,
Sau vom ţipa, sau vom scheuna şi chiţăi ca şoarecii
Pentru a ne renegocia preţul de repunere în funcţiune.

poezie clasică de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi în jos

Nimeni nu ştie, copile, că tu ştii să zbori,
de ţi-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregăteşte pasul,
închide, o clipă, ochii
şi, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ţi visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ţi dispară curajul ce ţi l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ţi va lipsi,
îţi voi da îngerul meu a te păzi, să preguşti
liniştea din sine când eşti doar cu tine.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul uitării

Ţi-aş scrie şi te-aş invita
În parc, pe vechile alei,
Să ne-amintim de anii-acei
Când totu-n jur ne surâdea.

Şi te-aş privi, şi m-ai privi,
Aşa cum o făceam cândva,
Nemaigândind la altceva,
Şi-am alerga ca doi copii.

Nu mi-ar păsa că frunze mor
Şi cad foşnind un ultim cânt
Plutind spre-un petec de pământ
Ce le aşteaptă răbdător.

Acolo, de-ai veni, aş vrea,
Sub frunze-n ultimul balans,
Să râdem şi, în paşi de dans,
De toamnă să-ncercăm uita.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seducătorul

Înflorit un trandafir, într-o toamnă cam târzie,
Văzând galbenul din jur, a intrat în aritmie...
Sub un cer apăsător, nicio şansă nu apare,
O sepală-l strânge rău, când e vântul în rafale.

Dar un nor poznaş îl vede, îl privi în ochi duios:
-Aduc picături de ploaie şi vei fi mai luminos!

Te ajut, îţi prind petale în cristalele Swarovski,
Strălucind în seara asta pe albastrul unei rochii.
Tremurând, zâmbi bobocul şi privi spre cer, la nor:
-Ai încredere în mine. Voi fi un seducător!

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul viitorului

Venită de nicăieri
De ieri
O pacoste amară
Ce zboară
Peste acest ţinut
Pierdut
Departe-n timp
Va triumfa.

Şi-arată groaznic
Năpraznic
Ne va izbi în inimi
Cu patimi
Va fi lovit Pământul
Iar Sfântul
Ne va privi plângând
De după nori.

Şi zilele-s aproape
Să-ngroape

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a iubirea?

Pe-o vreme atât de rece
Tu pierzi timpul cu dame
Pe care nu le poţi iubi
Ci numai privi...

Ce păcat că tu eşti atât de departe
Nu mă poti privi pe sărutate
Nu mă poţi ascunde-n noapte,
Nici şopti cuvinte sub pleoape.

Ce păcat că eu sunt iubita
Ce strigă şi îţi admite
Să fii un genial răspuns
Al muncii noastre, fără un discurs.

Nu încerca să te minţi tu pe tine
Eu vin şi plec ca o toamnă, ştii bine
Nu încerca să-mi crezi iubirea
Ea poate fi doar un joc de-a iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul din umbră

nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
şi asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce ştii mai bine

nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme şi nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilităţi
când dorinţa devine
un cuib părăsit
de vrăbii
şi
ambele braţe îţi sunt amputate
de frică în interiorul tău creşte o umbră
singura cu ochii de piatră
ce creşte

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!